Take me down to Paradise City…

Eu sunt ăl mai mare fan în viață al Munților Retezat. Dar imediat, adică milimetric pe poziția a doua vin Apusenii. Pentru liniile perfecte pe care Dumnezeu le-a tras în acest colțișor de rai al țării, pentru oamenii calzi, primitori și cu inima deschisă, pentru mirosul de curat, parcă niciunde nu găsești strânse în același loc atâtea atribute ca în Apuseni. O zonă cât se poate de apropiată de perfecțiune. Și, că am ajuns la subiect, să vă spun câteva despre Cabana Moților. Ela și Sebi ar trebui să își facă fiecare câte o fotografie și să o trimită editorilor DEX-ului, pentru exemplificarea cuvântului ospitalitate. Și tot n-ar fi suficient pentru a exprima frumusețea celor două gazde. Eu atât de multă atenție n-am văzut niciodată. N-a fost secundă ca în carafă să nu fie vin fierbinte, în ulcică palincă sau pe masă câte o gustărică. Vine vorba gustărică, am mâncat 20 de oameni mai bine de o jumătate de oră și parcă nici nu ne-am atins de ce era pe masă. Orice ne-a trecut prin cap, a fost suficient să spunem și-am primit. Inclusiv un tort încropit ad-hoc ca să îl sărbătorim pe domnu Cismaru, idolul generației 18, maxim 25 de ani. Niște oameni absolut senzaționali.

Și nu au fost singurii. Andrei a încropit o listă a tuturor celor ce au făcut din weekendul trecut unul perfect. Și eu le mulțumesc tare, tare mult. Dar, pe lângă toate aceste superlative, sarea și piperul întregului #wwwparty au fost invitații. Stimații invitați, după cum bine știți din anterioarele povești cu și despre bloggeri. Este incredibil cum o mână de oameni, mulți dintre ei pe care i-am văzut pentru prima dată (pe care, da? că e acuzativ) pot să petreacă împreună atât de dezinhibați, de parcă ar fi cei mai buni prieteni din lume. Să se grijească și-atunci când viața e grea și se învârte dar să se și tzuce atunci când îi faină și plină de veselie. Bă, niște personaje de jos pălăria. Serios. Pe mine m-or cucerit definitiv, de la primul până la ultimul.

E penultimul paragraf al scurtei povestioare și „goes to” (ca la Oscaruri) către un trio unicat pe fața acestui pământ. Unul e mare la vorbă și la sfat, altul mic, drăcos și iute ca o zvârlugă și Alina – sărumâna tanti – moroșanca ce le pune capac. Andrei, Răzvan și Alina sunt cei mai mișto oameni pe care (pe care, da? că e acuzativ) i-a dat onlineul românesc. O combinație de imaginație și determinare din care ies niște spectaculozități. De-afară poate pare că a fost doar un chef. Dar de pe prispa Cabanei Moților a fost mai mult decât un chef. A fost continuarea unei prietenii ce va ține o viață. Singura neîmplinire ce încă umbrește această prietenie e că nu știu versurile de la Maramureș, plai cu flori. Dar până la următoarea reunire promit să mă pun la punct mai abitir ca un frate Petreuș.

#wwwparty este un eveniment susținut de Cabana Moților, prin magazinul de bunătăți “cămara de la munte“. Sponsori: Siemens, Lumea lumânărilor, Ursus, Domeniile Sâmburești și Aqua Carpatica. 

Rămâne să mai aflăm un singur lucru. Cât de complicat e procesul de potcovire…