As vrea sa fiu ca ei

Nici nu ÅŸtiu dacă să încep să scriu cu tristețe sau cu mândrie. Că am o valmă de sentimente acum ÅŸi nu reuÅŸesc să îl desluÅŸesc pe cel mai pregnant. Da, ÅŸtiu, majoritatea credeți că fundațiile pentru protecția animalelor sunt doar niÅŸte paravane pentru a mai spăla niÅŸte bani sau pentru a îmbogăți pe unul ÅŸi pe altul. N-am suficiente informații ca să vă dau dreptate sau să vă conving că nu e aÅŸa. ânsă din punctul meu de vedere, jos pălăria pentru toți oamenii implicați în fenomen pe care i-am cunoscut până acum.
Luați de exemplu Vier Pfoten. Organizație megainternațională, aterizată ÅŸi în statul bananier dar pe care îl iubim atât de mult, Românica. Vier Pfoten România este finanțată de donațiile făcute de străini. De nemți, de austrieci. „Dacă adunăm 1000 de ron într-un an din România suntem super fericiți” zice unul dintre membrii fundației. Asta în condițiile în care sunt o fundație gigant față de Animal Life, de exemplu. Deci să fim mulțumiți cu cei 30 de lei pe care îi adunăm la fiecare campanie de adopții.
ân ciuda tuturor acestor deficiențe, pentru care niciunul dintre noi nu suntem vinovați, nu cred că între românii din Vier Pfoten ÅŸi străinii din această organizație e vreo diferență când vine vorba de muncă. I-am văzut la televizor, adunând leii cumpărați de baÅŸtani neÅŸtiutori ÅŸi transportându-i înapoi în Africa, am avut plăcerea să îi cunosc la Sibiu, unde pun pe roate o campanie de sterilizare pe care ne-am dorit-o dintotdeauna. Acum, unii dintre ei sunt plecați în Kenya. Å¢ara africană e zguduită de o secetă cum nu s-a mai văzut demult, iar animalele mor pe capete. Bănuiesc că lucrează în condiții incredibil de grele. Åži cu toate astea, aÅŸ vrea să fiu ca ei.

Foto: Vier Pfoten

4 Comments