Al dracului, m-o avut la faza asta

Deci stați liniÅŸtiți. Că orice roată se întoarce la un moment dat. Åži îi cad ÅŸi eu victimă proverbului meu preferat. Ce-mi place mie să vă chinui cu rețete dis de dimineață, dar ÅŸi când o muÅŸc, o muÅŸc. Mai țineți minte rețeta de paste cu ciuperci ÅŸi ton concepută cu atâta grație ÅŸi devotament de PuÅŸtiu? Da, da, rețeta aia yummy de acu vreo două săptămâni de mi-am lins deÅŸtele după ea. No, aia fu una dintre puținele rețete ale hambarului pe care nu le trăsei în chip în timp ce boloborosea pe aragaz. Åž-aseară, când ajung ÅŸi io acasă, ca tot omu, lihnit, cu mațele lipite de ÅŸira spinării ÅŸi cu gândul la halelile de prin frigider, primesc un mail.

Poze rețeta originală PuÅŸtiu

Măă, ia să vedem. Åži fac marea prostie să deschid mailul. Ba, mă mai ÅŸi uit la poze la rezoluție maximă. Åži începe să plouă, ÅŸi să plouă, ÅŸi averse, descărcări electrice, lapoviță, ninsoare abundentă. Gura mea era Centrul Meteorologic Transilvania. Am lins o bere ÅŸi mi-am făcut un sanviÅŸ. Dar deseară mă răzbun. Fac ceva rețetă supermegacalifragilistică ÅŸi îi trimit poze la 6 dimineața. Când pastele lui vor fi reci. Muhahahaha. Ia giniți cum tre să arate pastele cu ton.