Toacla noastra cea de toate zilele

Acum două veri, disperat de rezervorul fără fund al Borei în care intrau toate rezervele de petrol ale Libiei, Libanului, Liberiei și Liborului am decis să îmi iau bicicletă. Ca tot omu, ce-i mai eftin. Fost la Hervis, ales ceva la 3 milioane ș-un pic, venit pe țoaclă până acasă, parcat în siguranță. Plecat a doua zi dimineață la servici, rupt pedala, păcătuit cu gura și făcut să sughită tăți CEO și SEO din Hervis. Din fericire, băieții știau ce poame vând așa că s-au oferit rapid să remedieze situația. Mi-au oferit o altă țoaclă, la alegere, din tot magazinul. Nu, nu eram în paradisul unde se dau țoacle moca, a trebuit să plătesc diferența, dar așa am ajuns la cea mai frumoasă țoaclă din veața mea de țoclist. O biclă de oraș, cu roți mari, subțiri dar vigoare de mountainbike. Ce mai, o nebunie. Zburam cu ea pe șoselele patriei de nu m-aș mai fi dat jos din șa. Ș-o parcam în fiecare sară în chimniță, sub cheie, să nu mi-o julească care cumva vreun șuț de bicle. Până în ziua fatidică. Am vint acasă pentru o zamă scurtă. M-am gândit cu creierul meu mic că nu-i cazu să mă scobor până în chimniță cu ea, am legat-o de balustradă cât de sănătos am putut. Și iaca surpriză. Cât am mâncat io o ciorbă, ei or furat o bicicletă. Geaba m-am dus eu în târg să caut hoții. Degeaba m-am dus la poliție să depun reclamații. Cel mai probabil, după cum ziceau și polițiștii, bicla mea e ori în Vâlcea ori e piese de schimb. Dusă a fost. A trecut un an în care, de ciudă, nu mi-am luat țoaclă. După care am revenit la sentimente mai bune. N-am mai găsit modelul ăla superb așa că mi-am luat un adevărat tanc, o bicicletă cu care dărâm autobuzul de pe bandă dacă așa vrea mușchiul meu. O sănătoasă mai ceva ca un Tohan. Nu așa rapidă, nu așa finuță, dar își face treaba, chit că tre să pedalez cam cu 30% mai mult pentru aceleași performanțe (căcat, că nu-s Contador). Iar ca să ajungem la subiect după megaintroducerea de mai sus. De câte ori nu v-ați legat bicicleta de stâlpi, garduri, pomi, coșuri de gunoi? De fiecare dată când mă duc să joc la Loto pe Bălcescu o leg de copacul din fața agenției de-s de râsu lumii. Am legat-o inclusiv de janta unei mașini oprite. Te miri pe unde am mai legat-o. No, X-ul, biclos de frunte al bicloșilor sibieni vrea să mă scutească de viitoare momente penibile. A făcut ce-o făcut și a introdus în grantul Raiffeisen Comunități proiectul Bicicleta Zilnică. Un proiect prin care, dacă iese la bun sfârșit, în Sibiu vor fi peste 200 de locuri de parcare pentru bicle în 20 de locuri diferite din oraș. Adică, n-o mai leg de coșul de gunoi să am grija microbilor, o parchez ca boieru la supraterană. So, dacă vreți să mă scutiți pe mine de penibil, pe voi de căutarea unui loc de parcare, dați un vot proiectului pe blogul Raiffeisen Comunități. Că-i pentru tăți doirotiștii din Sighie. Foto

3 Comments