Fugiti cat vedeti cu ochii

carje-1Dacă mi-e frică de ceva pe lumea asta nu mi-e de ÅŸerpi veninoÅŸi, de cocalari umflați cu Naposim, mi-e frică de spitale. Doamne fereÅŸte să n-ajungi cumva prin vreunul din spitalele din patrie, că ai belit franzela în felii subțiri ca foaia de hârtie. Probabil de-asta nici măcar analizele nu mi le-am făcut vreodată ÅŸi probabil o să mai curgă multă apă pe MureÅŸ până intru eu de bunăvoie într-un spital. Dar când e musai, e de musai. Piticu, a.k.a. cumnatu, a suferit o pacoste la tendonul lui Ahile. Căcat se întâmplă sau shit happens. Iar cum natura face dar nu ÅŸi desface, e de musai să apeleze la medic. Zis ÅŸi făcut. Ne trezim cu noaptea în cap să pornim spre spital. Ghetosul de el, cu piciorul în ghips ÅŸi două cârje ataÅŸate de cele primite la naÅŸtere. ReuÅŸim ÅŸontâc-ÅŸontâc să ajungem până la spital, la secția de Ortopedie. Åžtiu că nu e o surpriză, doar ÅŸtim cu toții unde trăim, dar să pui secția de Ortopedie la ultimul etaj, la ULTIMUL ETAAAAJ, mi se pare de-a dreptul absurd. Tot omul cu piciorul rupt trebuie să se chinuie de mama focului să urce toate scările alea ca să ajungă în salonul supraaglomerat, cu paturi puse în orice colțiÅŸor mai liber. A, ca să nu uit de uÅŸa care e tot timpul închisă, să nu cumva să vină vreun vizitator în afara orelor de program. ânchisă, frumos, cu cartelă, ca tu prostul să stai într-un picior, rezemat în cârje ÅŸi să bați ca vita în uÅŸă rugându-te să îți deschidă cineva ca să poți pune ÅŸi tu curul jos pe un scaun. Ai de mințile mele… Foto

5 Comments