Curul bate criza

De fapt, durerea în cur. Groaznica durere din cur. Abominabila durere în cur. Cineva, careva, vreo instituție de stat, vreun ONG, ceva organizație, nu contează, ar trebui să facă o campanie media Române, uită de durerea din cur. Mă rog să dea careva o bombă atomică. No, una direcționată, să nu dea carecumva peste cei 2-3 oameni care merită să consume oxigenul ÅŸi să-ÅŸi trăiască viața.

Capitolul I. Mă duc pe la registrul comerțului cu neÅŸte trebi. Ora 8:02. Că ÅŸtiam un pont că dacă mă duc la prima oră nu stau la cozi, nu aÅŸtept după toți ăia care au programări la semnat hârtii. Eram singur singurel în tăt Registrul Comerțului. Bat ÅŸi io frumos la uÅŸă ÅŸi bag capul. Foncționarul, singur. Privea în gol un monitor. Nici nu deschid gura să întreb dacă se poate, că „aÅŸteptați să se facă ora 8”. Nici măcar n-am mai avut prezența de spirit să mă uit la ceas. DeÅŸi, când m-am aÅŸezat stupefiat pe scaunul din sala de aÅŸteptare ÅŸi am pornit un Hold em pe telefon, era 8 ÅŸi 5. Åž-am stat până m-a chemat, pe la ÅŸi 10.

Capitolul II. Prin Media Galaxy. Căutam un fax pentru redacție. Găsesc unul rezon ÅŸi mă apuc să cotrobăi printre cutii, să găsesc modelu cu pricina. Ia-l de unde nu-i. AÅŸa că mă îndrept spre primul gog pe care-l văd pe acolo ÅŸi îl întreb respectuos. „Puteți să mă ajutați un pic la raionul de faxuri?” „NU”. WHAT?? „Să vină să vă ajute ăla de la raionul de faxuri”. Åži se întoarce liniÅŸtit să privească în continuare în monitor. După 15 minute, acelaÅŸi gog mi-a căutat un fraier de la raionul de faxuri că probabil l-au cuprins remuÅŸcările sau m-a văzut cum îl pizduiam temeinic printre dinți.

Capitolul III. La TransAgape. AÅŸteptam să iau un lapte pentru cuții de lângă bloc. ân fața mea, un nene de peste 80 de ani. âmbrăcat gros, săracul de el, pe 30 de grade, cu sacou ÅŸi pălărie în cap. A aÅŸteptat omul vreo 5 minute să îi vină rândul. Åži o întreabă pe vânzătoare. „Aveți rachiu Hanul Ars?” „NU”. Colegul vânzătoarei, care tocmai mă servea pe mine, strigă către ea, „vezi că e pe raftul ăsta”. Bătrânelul făcuse deja cale întoarsă ÅŸi dădea să iasă din magazin. ân loc să îl întoarcă din drum ÅŸi să îl servească, tipa a dat în zeflemea din mână. Dă-l în pula mea cu rachiul lui.

P.S. La Domo era azi un singur vânzător în tot magazinul. ân rest pustiu. Probabil au început să dea afară.

Capitolul I are avantajul că lucră la stat. Åži deocamdată statul este în continuare un bun angajator. Peste ÅŸase luni habar n-am, om trăi ÅŸi om vedea. Dar voi, ăÅŸtia de la capitolele II ÅŸi III, sunteți niÅŸte cretini. Pentru că dacă voi nu vindeți produsele, patronul nu încasează. Dacă nu încasează, intră în vrie, n-o să mai aibă bani de salarii. Prin urmare, o să dea oameni afară. Probabil nu o să vă dea pe voi, ăÅŸtia cretinii, pentru că sunteți ÅŸărpi ÅŸi ÅŸtiți să vă săpați colegii. Dar o să vă vină ÅŸi vouă rândul ÅŸi atunci o să rămâneți pe străzi. Åži pe voi vă doare în cur, idioților.