Ce facem, punem umarul?

Da. Acum va veni gloata. Ceeee, tot timpul noi să dăm, noi să facem, noi să dregem. E criză, n-avem bani. Nu avem posibilități. Probabil. Nimeni nu se lăfăie cu teancuri de iepuroi în buzunar, cum vedem la televizor parveniți care aruncă milioane în stânga ÅŸi în dreapta. Åži totuÅŸi.

Povestea e simplă. Dură. Tragică. N-ai putea să o doreÅŸti nici măcar celui mai înverÅŸunat duÅŸman al tău. Părinții fetei s-au despărțit în urmă cu ceva ani. A fost crescută de bunici ÅŸi ocrotită de un unchi. A venit la Sibiu ca să termine liceul ÅŸi a fost la un pas. Un pas atât de mic încât ți se face pielea de găină. ân prag de bacalaureat, cu câteva ore înainte să dea atestatul, a apucat-o o durere de cap. S-a dus la doctor.

Puneți-vă în pielea ei. âncercați să vă imaginați cum ați putea primi o asemenea veste, la nici 18 ani. Cum ați reacționa? Ce ați face? Cu capul tobă de carte, cu fluturaÅŸi în burtă, emoții inerente primului examen major din viață. Ce v-ar trece prin cap când doctorul v-ar spune că suferiți de leucemie. Åži că e atât de agresivă încât în curând o să vă curme viața. La nici 18 ani. Spre cine să te întorci? Te uiți în ochii celor din jur, ai bunicilor, spre ochii rămăÅŸiței de familie care ți-a rămas. Toți ÅŸi-ar da sângele din corp pentru tine, dar nu pot. Niciunul dintre ceilalți trei frați nu este compatibil pentru a-i dona celule stem pentru un transplant, care să-i scoată boala din corp. Se plimbă printre spitale, dintr-o transfuzie într-alta. La nici 18 ani.

Rugamintea noastră este să încercăm să-i mai dăm o șansă acestei tinere, de când i-a fost descoperită boala, nu a mai părăsit spitalul. E hotărâtă să-si dea bacalaureatul la anul ÅŸi se visează studentă în băncile unei facultăți cu profil economic. De când s-a internat, mai are un vis. Vrea să facă ÅŸi o ÅŸcoală postliceală sanitară, să se facă asistentă medicală ÅŸi să le poată alina durerea celor aflați în suferință. Toate visele ei se pot frânge însă dacă oameni cu suflet nu-i întind o mână…

Pentru transplantul de celule stem, Ioana are nevoie de 120 de mii de euro. Din care colegii ÅŸi restul oamenilor cu suflet care au ajutat-o au reuÅŸit să strângă în jur de 30. Trei, patru milionari ai Sibiului ar putea rezolva problema asta mai repede decât ar sufla într-o batistă. Dar probabil se tem că vor fi prinÅŸi apoi într-un val de persoane cu probleme ÅŸi preferă să stea cu curul pe bani. Foarte bine. Sunt convins că nu stăm în ei. Dacă fiecare sibian ar dona 2 lei, suma necesară s-ar strânge pe loc. Dar n-o vor face. Ce facem, punem umărul? N-aveți bani, găsiți o altă metodă prin care o puteți ajuta. Un banner pe blog, un link, un articol, un tweet, un mail cu un gând bun. Orice sprijin, fie el cât de mic, e mai bun decât nimic. Chiar dacă nu vi se pare mare lucru, în situația de față, merită să mergi până la bancă pentru a depune un leu. Doi, trei, zece, cât puteți. Ioana stă în fiecare leu.

Conturile sunt deschise la Banca Comerciala Română:

Ron: RO52RNCB0227110569950001

Euro: RO25RNCB0227110569950002

Titular cont: Ioana Maria Costea