10 mari sibieni – Carl Wolff

Una dintre figurile marcante ale vieții economice sibiene de la sfârÅŸitul secolului al XIX-lea, Carl Wolff este alături de Partenie Cosma unul dintre finanțiÅŸtii de valoare ai urbeii, care a lăsat o adevarată moÅŸtenire în urmă.

Născut la SighiÅŸoara în 1849, studiază Dreptul la Viena ÅŸi Heildelberg, unde în 1869 îÅŸi primeÅŸte titlul de doctor în Drept. La 22 de ani devine redactor al revistei „Neue freie Presse” din Viena. După trei ani revine la Sibiu ÅŸi preia conducerea „Siebenburgisch Deutches Tagesblatt”. Din aceasta poziție, va milita pentru recunoaÅŸterea completă a românilor ca cetățeni ai Imperiului ÅŸi a susținut relațiile economice cu România.
Dupa perioadă jurnalistică, Carl Wolff devine directorul Casei de Economii din Sibiu. Din această poziție el se va implica in lansarea Societății de Asigurări „Transylvannia” ÅŸi apoi a cooperatiei Raiffeisen, în 1895. De altfel de la demersul lui Wolff de creare a creditului funciar se va naÅŸte un întreg lant de astfel de structuri de creditare funciară, ajungându-se la 185 de astfel de instituții financiare în 1927 în tot sudul Transilvaniei, fiind un element principal în creÅŸterea productivității agricole a acestei regiuni, peste 20.000 de familii din mediul rural al sudului provinciei profitând de serviciile financiare.
Va susține unele proiecte investiționale de anvergură ale Sibiului, cum a fost centrala hidro-electrică ce va deservi oraÅŸul începând cu 1896. âmpreună cu Partenie Cosma va ajuta nenumarate alte afaceri ce necesitau energie electrică ÅŸi va susține alte proiecte importante pentru oraÅŸ cum va fi introducerea tramvaiului în 1905. Pe langâ proiectele sale financiare ÅŸi de infrastructură (prin demersurile sale, Sibiul si implicit Transilvania devenind una din primele regiuni cu servicii electrice proprii din Europa), el se va apleca ÅŸi asupra turismului, fiind un sustinator al dezvoltării PăltiniÅŸului, ca stațiune de iarnă după modelul austriac.
ân această perioadă se va implica ÅŸi în viața politică ÅŸi administrativă a oraÅŸului. ântre 1881 ÅŸi 1887 a reprezentat minoritatea germana în Parlamentul National de la Budapesta. Prin calitățile sale de negociator va face să schimbe planurile guvernului maghiar în ceea ce priveÅŸte rețeaua de cale ferată a regiunii, conexand Sibiul cu restul țării, prin o serie de noduri ferate, ce inițial nu existau ÅŸi fără de care oraÅŸul urma a fi izolat.

Va muri la Sibiu în 1929. A fost un adevarat pionier al timpului său ÅŸi un vizionar. Proiectele sale rămân capitale pentru Sibiu ÅŸi pentru Transilvania, ajutând la modernizarea oraÅŸului ÅŸi a provinciei. Comunitatea îi va mulțumi dupa 1990, azilul de batrani, nou construit purtându-i numele.