Tănă ÅŸi Å¢ica la Sarmisegetusa

Nu-i aÅŸa că ar fi fost boooring încă un weekend la Sibiu petrecut prin jurul căsii ÅŸi pe la grătare la eterna Curmătură sau printre pomii Cisnădioarei? Ar fi fost. AÅŸa că am aruncat rapid un rucsac cu una-alta în portbagaj, două telefoane să strângem gaÅŸca ÅŸi am pornit spre Munții OrăÅŸtiei, în inima regatului dac pe care Decebal i l-a lăsat în păstrare lui Nunu. Evident, cu cei trei câini de pază, Tănă, Å¢ica ÅŸi Aiax. Ca să nu cumva să uităm gustul burgundului de RecaÅŸ, am considerat de cuvință să topim barem patru din cei cinci litri disponibili de cum am dat cu ochii de flacăra focului pregătit din timp de Nunu. Åži ne-am aÅŸezat la poveÅŸti, savurând cina senzațională pregătită de Deli ÅŸi ascultând legendele munților care ne împrejmuiau. Care dintre voi îÅŸi aduce aminte când a văzut ultima dată Calea Lactee? Sau ambele care sau Luceafărul? Eu am rămas ÅŸocat când m-am uitat în sus. A trecut atât de mult timp de când am văzut un cer atât de înstelat de treceam drept un copil de 6 ani privind mirat spre boltă. Chiar ÅŸi adormiți de-abia pe la un 3, cu capul cât o baniță, la 9 am fost drepți, pregătiți de drum. De drumul Sarmisegetusei.
ântotdeauna mi-am dorit ca locurile mele preferate să fie ferite de ochii lumii. DeÅŸi blastăm în fiecare zi la drumari ÅŸi la valurile de pe ÅŸosele, mi-aÅŸ fi dorit ca acolo să nu ajungă utilajele lor. Nici pe drumul dintre Cârnic ÅŸi Pietrele, nici pe ulițele din Sfântu Gheorghe ÅŸi cu atât mai puțin, pe drumul dintre Valea Rea ÅŸi Sarmisegetusa. Floricică vă explică de ce cu lux de amănunte, n-are sens să mă lansez ÅŸi io în blesteme la adresa cocalarilor religioÅŸi, ultimul tip de cocalar apărut pe drumurile patriei. Am găsit Sarmisegetusa la fel de frumoasă. Nea Ion se îngrijeÅŸte cu atenție ca firele de iarbă să fie tăiate, adunate în căpiță. El este singura „oficialitate” care grijeÅŸte cetatea sfântă a dacilor. ân rest, eternul miserupism. ân schimb, asalt de autocare, maÅŸini de toate felurile, oameni de toate felurile, foarte preocupați să audă povestea Sarmisegetusei, batjocura la care e supusă de autorități. Åžtiți, genul acela de oameni care zic „ce nesimțiți, să nu aibă ei grijă de o cetate atât de frumoasă”, care se întorc cu spatele ÅŸi aruncă punga de plastic pe care o țineau în mână.
ân fine, i-am dat dracu, că încă 10 minute ÅŸi începeam să împart ÅŸpițe în cur ÅŸi am pornit pe drumuri neumblate, cu Nunu drept ghid, într-un off-road cum mai rar am făcut. Mi-am dat seama pentru a mia oară că Dacia pick-up diesel, da, aia cu plasticul ce acoperă motorul, e cea mai bună maÅŸină făcută vreodată de Dacia. Nu vă vine să credeți unde am urcat. Pe coama muntelui, în cea mai frumoasă poiană din lume. De-acu, de-i weekend liber, nu mă sunați. Că n-am semnal, sunt la Valea Rea, în paradis.

4 Comments