Despre vise si sinceritate

M-a întristat la culme reacția poporului în urma a două articole. La un moment dat chiar m-a enervat. Marius recunoștea într-un articol sincer că a dat șpagă. La fel, recunosc și eu că unele din punctele subliniate de el mi s-au părut penibiluțe, gen șpaga dată la teatru. Omul nu e un model moral al societății românești la fel cum nici vreun altul nu e. Că toți am făcut porcării și mizerii, asta e România noastră de azi. Și dacă n-ai dat șpagă, semințele tot pe geam le-ai scuipat, tot ai aruncat țigara pe jos sau ai tăiat calea vreunui biciclist. Dar nu, cohortele de lupi moraliști 2.0 au sărit ca arși, cu argumentele dospite în ei de să dea pe afară.

Expertiza blogosferei românești e cea de a trăi viețile altora. Sau de a le spune cum să și le trăiască. ân general, de a da sfaturi și povețe pe care nimeni nu le cere. De a poza în monumente de moralitate. ân fine, de a fi experți în toate. Asta au făcut calculatoarele și internetul din român. L-au scos din anonimatul social, i-au dat forță și avânt muncitoresc și, cel mai important, coaie. Că bârna mai că-i scoate ochiul contează mai puțin. Paiul. Paiul e important, pe pai ne concentrăm toate eforturile.

A venit apoi articolul lui Anne, plus continuarea de rigoare. Deși în afară de punctul 5 fără slow motion și punctul 2 așa, cât să nu mă fac de rușine, nu mă calific la absolut niciun criteriu. Dar m-am râs. Mi s-a părut tare, tare haios articolul. N-aș fi anticipat nici în cele mai negre vise urgia ce va să vină. Come on, v-ați tâmpit cu toții? E absolut normal ca un om să își dorească tot ce scrie acolo. Care dintre cei 193 de comentatori la acest moment ar refuza un partener ce îndeplinește cele cinci condiții doar pentru că nu se pupă cu propriul său „cod moral”? De ce e atât de absurd ca cineva să viseze la așa ceva? Dacă vreau s-o fut pe Mila Kunis sau pe cerșetoarea de la colț, cine ești tu să-mi spui că nu pot sau că sigur o să iau blenoragie? A, că de cele mai multe primim căcat în locul viselor, sigur. Dar cine te împiedică să visezi? Și cine sunt oamenii ăștia care pot să vină să îți spună că n-ai voie să îți dorești așa ceva?

Nu înțeleg. N-o să înțeleg niciodată de ce oamenii simt nevoia să intre cu bocancii în gândurile și dorințele altcuiva. De ce nu-și pot vedea de visele și aspirațiile lor – dacă au – și să-i lase pe ceilalți în pace. Doar pentru că țeava de net le permite orice intruziune? Hell no! Foto

8 Comments

Lasă un răspuns către Dli Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *