Ba, n-o zis nimeni ca e usor

Când te afli pe ambele părți ale unei baricade parcă vezi cu alți ochi războiul. Să fii piarist nu-i așa ușor cum pare. Darămite piarist online. Și offline e dificil, dar feedback-ul ajunge mult mai greu. Online, în schimb, e altă mâncare de pește. Ai dat o gherlă, în secunda următoare ți-ai furat-o. Și îți trebuie răbdare, știință și foarte, foarte multă stăpânire de sine ca s-o scoți la capăt. Pentru că din postul ăsta, tu ești compania. Gigel, Ionel sau Brylynski, cum te-o chema, în momentul în care îți asumi funcția de PR-ist devii imaginea companiei, interfața dintre produs și client. Asta fu introducerea.
Vineri dimineața, la cafiauă, încercam să îi arăt șefului un filmuleț făcut cu Cha Cha-ul, filmuleț în care unul din subalterni îi închidea cu dispreț și cu cuvinte jignitoare telefonul pentru că era ocupat, se juca NFS pe tabletă. Eram toată redacția la masă, mi-aș fi transformat colegul în mop. Era ocazia perfectă să îl termin. Să îl distrug. Dau să play la film, „curățați-vă memoria dacă vreți să accesați galeria”. Aici să introducem două-trei paragrafe despre abilitățile nebănuite ale telefonului HTC. Mortul ăsta de telefon, că nu-i pot spune altfel, are o memorie cât bibilica unei bibilici. Deși m-aș fi înfruptat din Marketul HTC ca Zeus din sfârcurile Danaei, n-am instalat niciun program, ca „să nu ocup memoria”. Adică am instalat dar după două-trei zile le-am dezinstalat, că n-aveam loc. Vroiai să tragi un pârț, clear data. Alt pârț, alt clear data. Cine drac are timp de d-astea? Bașca faptul că mă chinuiam zilnic de fiecare dată când vroiam să formez un număr de telefon, că până gândea el și uitam ce vroiam să spun. Dap, am pățit-o de vreo două-trei ori. Să trecem la punctul culminant.
Traduc pe Twitter expresia „io-mi bag xxxx in el telefon” într-o manieră delicată. Ba nu, asta aș fi vrut să fac dar mi-a ieșit „mă f*t în HTC. Blackberry, te rog să îmi ierți rătăcirea de moment”. Primesc imediat follow de pe contul HTC România și un mesaj de deschidere excelent. Torn în 140 de caractere nemulțumirile și primesc înapoi un link. Ei zic ca nu e tutorial, io așa-l văd. Recunosc, tutorialul pe care l-am primit mi-a demonstrat că am fost prost și că m-am chinuit degeaba două luni cu căutatul în agendă. Dar, și aici ar trebui să taxez lecția, tu n-ai voie să îmi spui mie, ca și client, că-s prost. Chiar dacă îs. Nici măcar voalat. Chiar dacă nu pricep subtilitățile tehnicii știu să citesc printre rânduri. Și când tu scrii cu litere de tipar SIMPLU și „e cam imposibil să nu te descurci din prima” cu … la sfârșit, io înțeleg că mă faci prost în față. Probabil că ai rânjit în fața cănii tale corporatiste „l-am mai futut pe unu” dar pe unu ăsta l-ai pierdut cu siguranță de client. Bine, mare pagubă n-ai făcut. Oricum n-aș mai fi cumpărat HTC never ever pentru că telefoanele sunt proaste. Dar tu m-ai convins că pe lângă faptul că HTC nu se pricep la construit telefoane nu se pricep nici la resurse umane.
Și să ajungem la deznodământ. I-am recunoscut în față piaristului HTCro că-s prost. M-a avut la faza cu contactele. Dar i-am cerut asistență și cu problemele de memorie. âs ceva zile și mâlc. Da, știu că nu se pot rezolva, dar for the fuck`s sake, măcar încearcă. Zbate-te ca peștele pe uscat. Minte-mă în față. Dă-mi o husă cadou. Trimite-mă la Disneyland, fă ceva că asta îți e meseria. Să salvezi aparențele, să faci biciul să pocnească, să mulțumești clientul. Pentru că sincer, mai bine ai fi lăsat-o moartă în loc să strici și mai tare ce-au stricat ăia din fabrică. Și ca să nu ziceți că mințesc. Am lucrat la poză de mi s-0 urât.

9 Comments