Si-am pierdut catel cu personalitate

eustacheDa, eu în primul rând, ÅŸi acum mă răsucesc de ciudă că n-am câÅŸtigat la loto ÅŸi nu-mi permit încă tarlaua de 3 hectare pe care să alerg vreo 20 de căței. Dar ÅŸi restul lumii. Mai ales alea trei familii care s-au jucat de-a adoptatul cățelului ÅŸi n-au priceput că, precum un om, ÅŸi un câine se adaptează ceva mai greu la o nouă locuință. Nu stă în ÅŸezi din prima zi, nici nu dă lăbuța după o săptămână. Åži, la fel, precum pruncii, orice pui, fie el de câine, mâță sau hamster, în primele luni de viață cacă ÅŸi piÅŸă. Că no, aÅŸa suntem toți, indiferent câte picioare avem. Prin urmare, Sibiul ÅŸi România vor rămâne fără Eustache. Sâmbătă de dimineață pleacă în Germania. Unde oamenii care o să o adopte plătesc o taxă ÅŸi plătesc sancțiuni de câteva mii de euro pentru dume d-astea cu „plânge, vi-l dăm înapoi”, „a făcut caca pe covor, luați-l de cilea”. âmi pare tare rău de ea. Sincer, s-a calificat cu brio pe postul de al treilea cățel brilinskian însă, din păcate, spațiul nu-mi permite acu. Poate altă dată, peste câțiva ani, o să dau peste un alt Eustach. Åži de ăla n-o să mai fiu nevoit să mă despart. Ultima poză cu Stăchiță, în drum spre cipat ÅŸi spre făcut paÅŸaportul internațional. La fel de drăguță. Vă pupă Stache pe toți. Auf Wiederschen.

6 Comments