ForÅ£ă ÅŸi onoare.
Vlad Epurescu urechia ieri  ziariÅŸtii români care au transformat în telenovelă moartea lui Marian Cozma. Åži cât de mare dreptate poate să aibă. România nu mai ÅŸtie să facă presă, în special presă de televiziune. Momentele de glorie ale ziariÅŸtilor români au murit o dată cu ultima mineriadă, poate ultimele transmisiuni cu adevărat profesioniste. De atunci, doar lăbi. Plăsmuiri pe fapte concrete transformate în ÅŸoc ÅŸi groază. Astea două cuvinte au depăÅŸit demult stadiul de limbaj de lemn ÅŸi au devenit definitorii pentru un jurnalism care a uitat să redea fapte ÅŸi a preluat prost modelul internațional al jurnalismului de investigație. Å¢ineți minte echipa ProTV care a bătut la uÅŸa femeii care tocmai îÅŸi pierduse soțul? Femeia, care nu ÅŸtia încă nimic, s-a trezit cu un reflector în ochi: Doamnă, v-a murit soțul. Ce părere aveți? După mine, de aici încolo n-a mai existat jurnalism de televiziune adevărat. Struțo-cămilele proteviste au fost preluate ÅŸi schimonosite de tot felul de proaspete televiziuni. Antena 3 ÅŸi Realitatea se bat în penibilități. AnaliÅŸti economici ÅŸi politici îÅŸi dau cu părerea despre fapte judiciare. Toți am devenit niÅŸte experți. Ce mama măsii căuta Ilie Åžerbănescu la Antena 3 în emisiunea despre Marian Cozma? Åži durduliul ăla pe care nu mai țin minte cum îl cheamă? Pentru ce tot acest spectacol ieftin, în care călcăm pe cadavre pentru un punct de rating ÅŸi 3.4 share? Eu nu meseria asta am învățat-o. Åži nu vreau să fac o meserie ca asta. ân 1995, 3TV Deva a făcut un film despre o prostituată din OrăÅŸtie, mamă a ÅŸapte copii. A luat premiul APTR pentru interviu. Iar cei doi ziariÅŸti, dintre care unul mi-e tată ÅŸi altul un foarte bun prieten, ÅŸi-au urmărit subiectul până au convins oamenii din jurul lor că femeia aceea merită ajutor. Ea a primit o casă, la acea vreme. Cu câteva zile înainte să meargă la BucureÅŸti să îÅŸi cunoască binefăcătorul ÅŸi să îÅŸi primească mult dorita casă, femeia a murit. Iar cei ÅŸapte copiii ar fi rămas de izbeliÅŸte, singuri pe lume. Copiii ăia mi-au fost ani buni ca niÅŸte frați. Au dormit în patul meu, s-au jucat cu mine, ne-am plimbat împreună pe dealurile Hunedoarei, i-am vizitat la casa bunicilor. Nunu s-a îngrijit să nu le lipsească nimic. Puterea acelui film i-a convins chiar ÅŸi pe cei care l-au făcut. Privit acum, a fost o demonstrație de forță jurnalistică. DeÅŸi a fost doar o conversație, lipsită de patetic ÅŸi telenovelism, la finalul proiecției o sală întreagă era în lacrimi. De la oameni de televiziune la multi miliardari. Åži n-a sărit nimeni să întrebe „Unde e Văcăroiu acum? De ce nu a ieÅŸit ÅŸi el la televiziune cum a făcut premierul olandez când s-a legalizat prostituția. Asta e întrebarea, nu că femeia aia a murit, că n-avea ce să le pună copiilor pe masă. Văcăroiu e de vină”. Vedem tragismul la fiecare pas. Suntem puternici dacă reuÅŸim să dăm o mână de ajutor, să schimbăm ceva. Nu doar dacă facem un teatru ieftin. Atunci suntem doar niÅŸte pule de oameni. La un moment dat, o să copiez acel film pe DVD. Să-l servească profesorii ca lecție de jurnalism. ânainte să se ducă dracului toată presa asta românească.
About The Author
mda ba trilu ai tu dreptate,insa nu toti colegii nostri vad asa problema.am avut si eu discutii cu ei si nu am fost inteles.am cautat pe google despre Marian Cozma la cateva ore dupa ce a aparut stirea legat de moartea lui.Nu am gasit ceva despre el ca sportiv decat la a 11 pagina de cautare,semn ca inainte sa fie ucis a fost la fel de „apreciat si laudat” ca si acum.am vb aseara cu parintele nicula despre subiectul pe care il dezbati tu si am cazut de acord asupra unui lucru si anume”mare e gradina domnului,dar sa vezi ce centru de presa are…”
Buna asta cu centrul de presa, visule.
Cat despre ce ai scris tu, Bogdane… Eu am renuntat la ideea de a face jurnalism din cauza aparitiei acestor fenomene. Atata apa batuta-n piua pe subiectul Marian Cozma ca am inceput sa am cosmaruri. Si mi s-a aplecat. Saracu’ om, Dumnezeu sa-l ierte, da’ mi se face sa injur cand mai aud numele lui again, and again , and again…la fiecare 4-5 minute. Meritul „jurnalistilor”.
:)) mi-a placut ultima fraza. nu stiam „gluma” asta. ba visule, oameni care inca stiu sa faca presa de informare cu bun simt sunt din ce in ce mai putini. dar mai sunt, si nu se lasa trasi in valtoarea asta penibila. dar poate ca sunt asa pentru ca li se si da ghes. am propus si eu subiectul pe national si mi s-a raspuns „ne intereseaza doar daca explodeaza cortegiul sau e atacat de tigani”. i rest my case.
@mortyse: eu n-am inteles si n-o sa inteleg niciodata de ce moartea e subiectul preferat al presei de televiziune. niciodata, dar niciodata, nu insista pe viata unui om, doar pe moartea lui. si m-am ingretosat groaznic de tare cand ma uitam la stiri si vedeam: Cozma, un erou dupa moarte, dupa care treceau la stirile externe. pilotul de pe Hudson, un erou in viata. pai pizda masii, si noi avem oameni care fac fapte mari cat traiesc, nu doar dupa ce mor.
Am primit de la colegii din Buc audientele de aseara.Realitatea 9 puncte,deci….se merita sa trimiti
fly tv pe tot traseul,da bine la oamenii cu bani care vor sa isi faca reclama la un post tv.In concluzie asta vrea poporul sa vada,asta le dam.audienta sa fie….ca vb aia e centru mare de presa
Adevar grait-ai Brilache! In ziua de azi avem un grup de flamanzi si flamande in roluri de mercenari TV. Si ma-sa daca ar muri, ar face stire cu ea. Nu conteaza persoana, atata vreme cat subiectul e un mort, un scandal sau mama dracului. Mi-e sila cand ii vad dand din maini ca pasarelele si explicand ei ca niste adevarati experti vrute si nevrute. In momentul in care sunt invitati sa guitze cu deja celebrele: „Labarica se afla la fata locului si are amanunte. Labarica.. ai legatura!” incepe macelul. Sacrifica orice si pe oricine de dragul senzationalului. Parerea mea: juma’ dintre jurnalistii lu’ peste ar trebui pusi la zid si impuscati… in direct la Protv, Realitatea, Antenele si OTV.
no ca sa vezi cum se fac materialele ba trilu.am avut o discutie de „sumar”cu un coleg.mai jos cateva randuri din discutia noastra,vezi ce centru de presa avem..
Ionut Visan: mai sti ceva pe azi?
coleg : ma, nu stiu, da` prexcis o sa fie accidente
…..
Ionut Visan: asta e tare
coleg : ???
Ionut Visan: e tare asta ca precis o sa fie acc
coleg : pai incepe sa ploua
coleg : ceea ce inseamna accidente
Ionut Visan: ba esti dus
coleg : e un fapt constatat ma
coleg : asa se intampla
Deci,concluzia o tragi tu.
Există în Å£ara asta un jurnalist adevărat ÅŸi cred că numele lui este Adelin PetriÅŸor. Am tot respectul pentru el, pentru documentarea cu care se încarcă înainte ÅŸi după realizarea subiectului, pentru realizare în sine…
În rest, ai dreptate. Ne dăm cu capul de pereţi că a murit un sportiv, dar la meciurile de handbal ne mai uităm doar 2-3, dacă nu găsim un reality show cu bătăi în timpul ăla. Asta-i ipocrizie.
@visu: eu, unul, ca si client de publicitate, as cauta sa vad si ce fel de oameni privesc acele materiale. nu neaparat numarul, cat calitatea lor. daca as avea un produs targetat, nu m-as arunca doar la cifre. si da, asta e cinismul care incepe sa controleze intreaga presa.
@adela: intr-adevar, e cel mai bun exemplu. eu as pune-o si pe Paula Herlo pe lista. E exact ca si in cazurile de care povesteai tu, cu sistemele corupte in care mai exista si profesionisti. se aplica 100%. spre rusinea mea, care sunt consumator de handbal, nici eu n-am stiut prea multe despre Cozma, in afara ca stiam ca exista. dar nici nu mi-am dat cu parerea.
cred ca s-a ajuns la limita supotabilitatii. ma refer la cea a unui om normal, ca „manelisti” vor fi intotdeauna 9% sau mai mult. urmatoul pas ar fi ca televiziunile de stiri sa provoace accidentele, pentru a satisface nevoia de sange a prostimii
so true. intrebarea mea e… cand se vor opri?