Nov 5, 10 • Din oras • brylu • 2 Comments »

Jur că îs ca un cochil prost care de abia aşteaptă Crăciunul. În august. Numai gândul că în mai puţin de o lună o să am la 20 de kilometri de mine pârtii cât încape, pe care să mă dau cât vrea muşchiul meu, pe bani puţini, tremură carnea pe mine. Mă uit în fiecare seară la schiurile aranjate frumos pe dulap şi încep să mă gândesc, unde mi-e cagula, unde am pus mânuşile şi clăparii, că trebuie să-mi schimb ochelarii, că n-am idee dacă şerveţelele cerate s-au uscat sau le mai pot folosi şi anul ăsta, aaaaah, de abia aştept prima ninsoare sau vreo trei-patru zile sub zero să poată aşterne tunurile primul strat gros de zăpadă. Regula eficienţei spune în felul următor. Dau 50 de lei, mă dau cât vreau. Comparaţia spune că pe pârtia Onceşti (că acum nu mai pot spune la Păltiniş) de 50 de lei făceam exact 6 urcări. Câte o să fac aici într-o oră. Başca faptul că îmi lua toată ziua să fac alea şase urcări, după aşteptat cu orele la telefon. Şi mor de bucurie când mă gândesc că n-o să mai dau 6 lei pe un toast cu salam de la abc şi 5 lei pe o doză de cola la sfert. Aaaaai, de abia aştept. Ia, ce mumos arată domeniul. Zici că-i al meu, aşa de încântat îs.

Tags: deplasari, mi-e dor, ski, utile