În mai puţin de o lună, la Bâlea Lac va avea loc cel mai important eveniment de freeride din ţară, Inferno.
Concursul organizat în fiecare an de Xventure România este cel mai spectaculos eveniment de acest gen din România şi reuneşte în fiecare an în jur de 50 de schiori şi snowboarderi amatori de adrenalină şi zăpadă perfectă pentru o coborâre de vis. Inferno este o alternativă pentru toţi schiorii şi snowboarderii dezamăgiţi de lipsa zăpezii din acest an şi de condiţiile precare ale infrastructurii sporturilor de iarnă din România. Din acest motiv, concursul este organizat în fiecare an pe crestele Făgăraşului, care niciodată nu au dus lipsă de zăpadă perfectă pentru schiat.
Regulile concursului sunt extrem de simple. Toţi riderii înscrişi la start urcă la linia de plecare şi coboară în cea mai mare viteză. Câştigătorul este cel care trece primul linia de finish. Fără constrângeri, fără limite, un concurs simplu dar extraordinar de spectaculos.
Înscrierile pentru Inferno 2010 se fac prin email, la adresa info@xventure.net.
Taxa de înscriere este de 50 de lei. În această sumă sunt incluse transportul cu telecabina de la Bâlea Cascadă la Bâlea Lac precum şi consumaţia la tradiţionalul grătar ce precede cursa.
No na, că tot ajunsăi să scutur un pic zăpada şi prin Păltiniş. Luat de dimineaţă cei doi Betmeni, aşteptat după unul dintre ei pân şi-a făcut loc în stomac de-o bere, ălălaltu, surprinzător – gata la timp şi hopşa pe pârtie la Păltiniş. Foarte inteligentă decizie de-a merge în timpul săptămânii. De-abia dacă eram vreo 20 de oameni până să se inunde telescaunul de picii de la şcoala de schi. Geniali copiii.
Bunele. Pârtia surprinzător de ok. O ţârucă de gheaţă, aşa cât să-ţi dea niscaiva emoţii şi să-i pună din când în când în cur pe Betmeni. Pe unul aproape că l-am prins pe cameră căzând. Cum ningea, către final se acoperise şi gheaţa şi se schia nemaipomenit de bine. Preţul la telescaun a rămas acelaşi, adică tot 6 lei. E trecut la bune pentru că măcar n-a fost majorat. Ăăăăă, să mă mai gândesc, nope. Cam atâtea bune. În rest…
Relele. Aş începe cu taxa de pişare, aşa, mai pe româneşte. Adicătelea, ristorantul cu sandwichuri de sub telescaun vinde bere, suc, apă, cafea şi ceai, toate la preţ de Hilton. Să le bagi pe gât e bine. Când vine vorba să le pişi, păi numa pe bani le poţi pişa. Gogoloaţele de pe pârtie sunt semn bun că zăpada n-a văzut ratrak de ceva zile încoa. Nu că ar fi foarte deranjant, dar pentru un începător nu e foarte simplu să le ocoleşti. Nenii şi tantile de la telescaun. De-un mojicism nemaipomenit, nu ne-au scos din lătrături şi răsteli. Că deh, ne făceau un serviciu urnind telescaunul din loc ca să avem noi ce plăti pentru o tură de schiat. Hai să nu-mi fac sânge rău că apa vin nu se face oricât şi-ar bate lumea gura. Una peste alta, chiar vă recomand să mereţi zilele astea la Pălti. Cu dopuri în urechi ar fi perfect.
Uitai ce e mai important la partia de la Şureanu. Că asta interesează pe toată lumea: preţurile. Având în vedere că la baza pârtiei găsiţi o singură dugheană care vinde de-ale gurii, nu vă înarmaţi cu prea mulţi bani. Că nu e franciză de la KFC. Sandwich-urile şi crenvurştii, dacă sunteţi norocoşi să mai prindeţi coastă 4 lei. Un ceai sau o cafea 2.5 lei iar vinul fiert 3 lei. E bun de îţi lingi buzele după. Chiar dacă eram cu trotineta nu m-am putut abţine de la o juma de păhărel de vin fiert. Apoi, skipass-ul, că aşa e trendy, costă după cum urmează. O urcare e 4 lei. 12 urcări sunt 35 de lei. Economia evident că e substanţială. Daaaar, sfatul meu e să vă luaţi cartelă pe o zi. Costă 60 de lei dar te scuteşte de stat la cozi, dacă e multă lume. Intrarea la teleschiul principal se face prin două puncte. Unul la care stă la coadă pulimea, adică cei cu puncte şi alta la care nu e nici dracul pentru că tot românul, inclusiv eu, s-a zgârcit la 25 de lei şi a preferat să stea cu turma în loc să treacă ca prin brânză, scuzaţi cacofonia.
Da, am fost la schi. Cu îngăduinţa scumpei mele soţii, căreia îi mulţumesc pentru a mia oară şi pe această cale, am primit câteva ceasuri de libertate. Pe care îmi doream nespus să le petrec pe o pârtie. Şi eram dispus la orice sacrificiu. Inclusiv trezirea la ora 6 şi 10 minute, inclusiv cele trei ore pe drum şi chiar şi potenţialul risc de a comite din nou baia de ulei a maşinii. Ceea ce a fost foooarte aproape să se întâmple. Dar no, există şi un Dumnezeu al schiorilor căcănari care pleacă de acasă şi îşi lasă singură nevasta gravidă. Recunoştinţă eternă, Simonoaso.
Din Sibiu până în baza pârtiei sunt puţintel peste 130 de kilometri. Dintre care 18 de drum forestier. Prima dată când am citit forumul noului “resort” m-am cam speriat, tre să recunosc. Mai ales când am văzut filmuleţele. Şi îmi aduceam aminte cu jale de vechea baie de ulei, acum vedetă în ţarcul de fiare vechi, după o aventură asemănătoare. Însă am avut baftă, a nins, iar gropile s-au astupat cu zăpadă. Tot n-am reuşit să facem ăia 18 km în mai puţin de o oră. De fapt sunt vreo 25 de drum rău, că după ce intri pe asfalt, la fiecare pod sunt porţiuni de drum în lucru. Nu-i daţi forjă că acolo rămâneţi. De rătăcit e cam greu. Urmaţi drumul Sebeş – Căpâlna – Şugag. După ce ieşiţi din Şugag ţineţi tot timpul dreapta. Că sunt doar două intersecţii, la baraje. În rest, aţă înainte. Următoarea intersecţie cu risc de rătăcire temporară e la Luncile Prigoanei, unde toată lumea o ia înainte, fără să vadă semnul spre stânga. Deci tre să o luaţi la stânga.
Acu despre pârtie, că asta interesează pe toată lumea. Pe o scară de la 1 la 10 io i-aş da un 6.50. Şi aici ne referim doar la pârtiile din România. Nu consideraţi Kaprun drept 10 că atunci nu ia mai mult de 1.75. Sub Straja dar peste Păltiniş, dacă mă întrebaţi pe mine. Cu câteva defecte. Nu caut să fac pe criticul de serviciu ci sunt doar realist. Instalaţia pe cablu e ca şlapul. Nu se poate să se oprească de trei ori într-o oră iar reparatul să ia câte 15 minute. Apoi, combinarea pârtiilor cred că putea fi făcută altfel, să nu te trezeşti pe porţiuni de schi fond, cum le place geloşilor să zică. Restul factorilor perturbatori nu mai ţin de organizare ci de nesimţiţi, pe care o să îi luăm ulterior la şpiţe în cur.
În rest, superb. Poate şi pentru că de cealaltă parte a muntelui era Sarmisegetusa şi locurile mele de suflet, dar ca peisaj ia locul I în ţară fără doar şi poate. Ceva atât de frumos de nu poate fi descris. Poate şi faptul că am prins o zi atât de frumoasă mă face să cred asta, dar a fost extraordinar de frumos. Dacă m-aş mai duce acolo pentru schi? Poate, dacă ar mai fi deschise măcar vreo 10 pârtii prin ţară, să fiu sigur că nu mai e atâta lume. Dacă m-aş mai duce acolo aşa, de plimbărică? M-aş muta acolo, jur. În vârf de munte. Da, o să mai ajung pe Şureanu sută-n mie. Dar de pe partea cealaltă. De pe domeniul MEU.
Ştiu că poate e degeaba, la cum se arată prognozele meteo. Ştiu că poate e prea târziu, deşi încă n-am auzit niciun cunoscut care să-şi fi scos schiurile la plimbare la Păltiniş sezonul ăsta dar, lumeeee, lumeeee, webcamul de la Păltiniş revine în casa Crocodilului. Cu pământul de pe pârtie, evident, dar e acilea. Aşa că, nu mai faceţi 30j de kilometri degeaba să vedeţi dacă puteţi schia, daţi cu clickul, economisiţi benzina şi cinstiţi-mă cu o bere. Că tre să dau şi io neşte beri mai departe la rândul meu şi aşa poate mai salvez ceva finanţe.
Io şi rapiditatea mea de fulger. Disperat, da nu aşa, disperat-disperat, mă holb ca viţelul la poarta nouă în fiecare zi la webcamurile de pe jurnalul.ro în speranţa că poate, poate prind şi eu un stropuleţ, nu mai mult, un stropişor pe care să-l zvânt şi eu un pic cu schiurile, bietele de ele, că putrezesc sus pe dulap anul acesta. Parâng, pământ. Păltiniş, pământ cu vegetaţie. Arieşeni, departe şi complicat. Dau către Straja. Bine, pământ ca peste tot, başca un gecos care se tot agita prin faţa webcamului de vedeam numa nori din cauza lui. Primu lucru, întorc monitorul către coleji: ia uitaţi cocalarul, se agită în faţa camerei să-l vadă prekinii că-i la munte, prostu dreac. Nici n-apuc să termin fraza că o ia camera la goană. Cer, pământ, cer, pământ, la un moment dat se stabilizează imaginea pe nişte… lemne. Hoţii băăăăăăăă, ui la ăla, fură camera de la Straja. L-aş suna acu să-mi cer scuze că l-am bănuit de măgării. Bietu om monta camera să vadă prostu de mine mai bine.
Ieri am ajuns în Păltiniş. Din păcate, cu treabă nu la distracţie. Dar că tot veni vorba de distracţie, cu siguranţă multă lume aşteaptă cu schiurile gata ceruite, mânuşi noi şi beţe lustruite noul sezon de ski. Îmi pare sincer rău că eu trebuie să vă dau vestea, dar mai aveţi de aşteptat. La Păltiniş a nins mult mai puţin decât în Sibiu. Iarba iese de 10 centimetri de sub zăpadă şi temerarii schiori de ieri probabil aveau schiurile închiriate. Altfel nu-mi imaginez cum de-au avut tupeu să-şi dea drumul pe schiuri pe aşa o pârtie. Dacă avem baftă, dacă, mă repet, în weekend poate va fi zăpadă suficientă pentru schiat. Veste proastă: la Păltiniş tot nu sunt tunuri de zăpadă. Veste bună: la Păltiniş se deschide şi pârtia din spatele telescaunului şi va fi pus în funcţiune şi baby-liftul de pe platou. Pe de altă parte, 99% la Gura Râului se va schia în weekend, dacă aveţi chef de una mică, aşa cât să vă ostoiţi dorul.
De 15 ani încoace, sezonul de ski se încheie de fiecare dată la Bâlea Lac. Şi nu oricând, ci în perioada în care românii se pregătesc deja pentru concediul de vară. Căldura de la şes încă nu se simte la Bâlea Lac. La peste 2000 de metri altitudine încă e frig iar zăpada nu s-a topit. Şi ca în fiecare an, la mijloc de iunie se organizează Serbările Zăpezii.
Asociaţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport Sibiu şi Fundaţia Bâlea-Transilvania pregătesc o serie de concursuri inedite pentru o lună iunie ce se anunţă foarte călduroasă. În jurul lacului de la Bâlea se va organiza o ştafetă, alergare prin zăpadă, după care toţi sibienii şi turiştii prezenţi la Bâlea se vor întrece într-un concurs de tras cu frânghia. Ca în fiecare an, pe platoul din faţa cabanei se va juca fotbal. Sau volei, pentru doamne. Ultimele probe sunt tirul sportiv şi un concurs circuit de ATV-uri pe zăpadă. Organizatorii acestui inedit eveniment au pregătit şi fel de fel de demonstraţii. De exemplu, membrii ai clubului Air Adrenaline vor face zboruri demonstrative cu parapanta, pornind de pe creasta Făgăraşului şi aterizând la punct fix, iar Teodor Tulpan va prezenta împătimiţilor muntelui o expoziţie de diapozitive realizată în ascensiunile sale în munţii Himalaya.
Petrecerea se va întinde în noapte, cu grătar şi karaoke la cabana de la Bâlea Cascadă, concursuri de dans şi faimosul foc de tabără al Serbărilor Zăpezii de la Bâlea.
Am prins pentru dezvoltare 3,6 milioane euro, fata de cinci milioane, cat ne gandeam. Cu acesti bani, vrem sa aducem totul (Casa Turistilor) la nivel de patru stele, sa facem piscina, spa, sa marim capacitatea restaurantului, sa marim capacitatea de cazare la 200 de locuri
Am schimbat deja toate usile la corpul 16. Lucrari de 200.000 de euro in regie proprie anual
Acum, lumea doreste conditii de trei stele, de patru stele, iar cei care vin in Paltinis, gasesc conditii ca in Austria
Avem un proiect in premiera cu pensiune de cinci zile completa in Paltinis, cu cinci trasee turistice. Pachetele pleaca de la 180 de euro si ajung la 250 de euro, in functie de gradul de confort
Şi acu vin şi io cu neşte întrebări de bun simţ. Oare pe planeta lui, e mişto, aşa? Om fi având la Păltiniş condiţii ca în Austria, da probabil Austria din 1959, de când a început Ancuţa să meargă la Păltiniş. Au schimbat uşile la corpul 16. Pot să spun oooooaaaaaauuuuuu. Exact pentru uşile alea vin eu la Păltiniş. Adică, în loc să pună mână de la mână toţi propretarii de prin Păltiniş, să facă nişte pârtii ca lumea, transport pe cablu cum trebuie, să se îngrijească să nu mai rămână fraierii suspendaţi pe telescaun, pe ei îi doare de uşile de la corpul 16. Distinsul meu domn, poate odată şi odată o să pricepeţi. Turiştii vin la Păltiniş să schieze. În rest, li se rupe. De drumeţii, de texte şi poveşti. Vin pentru schi şi vor condiţii de schi. Închid ochii la defectele de cazare, la mesele prea scumpe şi prea puţin gustoase. Pârtie şi transport pe cablu să fie. Şi până nu băgaţi la cap, toţi investitorii din Păltiniş, staţiunea o să ajungă la capitolul WAS.
Dacă vă uitaţi voi atenţi pe webcam, o să vedeţi că e ditai zăpadă la Păltiniş. Oare ce să însemne. Nuuuu, în niciun caz nu înseamnă că mă duc mâine la un schi la Păltiniş. Doamne fereşte, departe de mine gândul să se petreacă o asemenea nebunie. Am zis că am încheiat la Straja sezonul de schi, că m-am plictisit. Dar m-a apucat o poftă când m-am uitat de dimineaţă pe imagini de nu vă pot spune. Şi o fi un semn faptul că încă n-am dus schiurile în pivniţă. Nu că le-aş ţine acolo, hoţilor! Prin urmare, mâine plănuiesc un trip de schi la Păltiniş. Dacă aveţi careva chef de aer curat şi neşte vin fiert, cu cel mai mare drag. O să mă recunoaşteţi, sunt ăl mai rapid de pe pârtie. Şi dacă vederea nu vă e la fel de rapidă ca schiatul meu, sunt într-o geacă portocalie şi pantaloni gri . Ce viaţă are şi nemernicul ăsta. Mângâiat de toţi turiştii, hrăniţi de toţi cabanierii, doarme în zăpadă toată ziulica. Al dreaqului.
În mai puţin de o lună, la Bâlea Lac va avea loc cel mai important eveniment de freeride din ţară, Inferno.
. Ce viaţă are şi nemernicul ăsta. Mângâiat de toţi turiştii, hrăniţi de toţi cabanierii, doarme în zăpadă toată ziulica. Al dreaqului.
are dreptate nona, nu