Oct 18, 10 • De ham-ham, Din oras • brylu • 1 Comment »

Noa, azi am făcut cea mai faină chestie din ultimii ani. Evident, în afară că am făcut un cochil . Am fost învăţător la clasa a III-a. Sort of, că prima oră a fost mai mult ca să învăţ eu ce am de făcut. Miercuri e adevăratul test, când sunt singur-singurel în faţă cu 30 de pitici devoratori de informaţii. Sper că nu şi de învăţători. I-am însoţit pe Claudia şi pe Iancu, cei care se ocupă de Serviciul de Gestionare a Câinilor fără Stăpân din cadrul Primăriei Sibiu pentru prima oră de educaţie faţă de câinii de pe străzi. La 11 fără 10 eram în faţa Liceului Ghibu, cu palmele umede şi vocea gâtuită. Claudia la fel. Ea a fost vioara întâi la prima lecţie, pregătită ca o şcolăriţă, cu planşe, plan de lecţie, jocuri interactive, tot tacâmul. Iar până la urmă a ieşit nemaipomenit. Puştanii de a III-a sunt mult mai dezgheţaţi decât eram noi la vremea aceea. Ce bastonaşe, ce linii şi cercuri? Copchii ăştia sunt toţi nişte einsteini în devenire. Drept, clasă cu profil german, dar orişicât, pe mine m-au dat pe spate. Deştepţi foc, extrem de receptivi şi de comunicativi. N-a fost unul să nu ridice măcar o dată două degeţele sus, să povestească ce-a făcut el când s-a întâlnit ultima dată cu un maidanez pe stradă. Claudia i-a învăţat cum să se comporte când un câine îi latră, cum să se ferească de câinii pe care nu îi cunosc, pe scurt, informaţii absolut necesare ca să se evite anumite situaţii neplăcute. Ce m-a surprins şi mai tare e că puştanii le cam ştiau pe toate. Nimic din ce li s-a povestit nu i-a luat prin surprindere. Iar eu, în ultima bancă de la geam, ca de fiecare dată, am luat şi eu notiţe. Pentru că miercuri sunt de capul meu, în faţă cu clasa a IV-a. Dacă nu mă mâncă de viu, vă povestesc şi cum a fost de cealaltă parte a catedrei. Mă bate gândul să o iau şi pe Ţica cu mine, pentru impresie artistică, să-i mânce ei fulgii, nu mie )

Tags: caini, campanii, dragii mei, tanase si uratica