Jan 9, 09 • Uncategorized • brylu • 9 Comments »

Capra Neagră este o specie de animal patruped, ocrotită prin lege, care trăieşte în pădurile mănoase ale ţării noastre şi se hrăneşte cu iarbă. Este îndeaproape înrudită cu capra domestică şi naşte pui vii. Parcă ceva de genul ăsta am învăţat printr-a treia. Am ţinut minte două chestii. Că e rudă cu capra din poveste şi că este ocrotită prin lege. E un subiect la care eu sunt foarte sensibil pentru că ţine tot de Deva şi de copilăria mea, de locurile mele preferate. Cred că a fost prima dată când am simţit sentimentul de revoltă, când am aflat că Ceauşescu obişnuia să vâneze capre negre din elicopter. Le bubuia cu puşca cu lunetă şi nu le lăsa nici cea mai mică şansă de a echivala scorul. Bine, până la urmă s-au găsit unii care să pună egalul şi măcar pentru că au răzbunat caprele le sunt recunoscător. Ochi pentru ochi…

În Retezatul copilăriei mele caprele încep să îşi revină. Acum trei ani erau doar 24. Anul acesta cabanierul de la Pietrele spunea că sunt 29. De unde în copilăria alor mei erau sute de capre în Retezat. La Bâlea Lac, alt sanctuar al caprelor negre, de abia dacă mai vezi două-trei pe an (sper). Ultima dată când am auzit ceva de caprele negre de la Bâlea a fost acum vreo cinci ani, la un chef cu Poliţia la lac, tot cabanierul spunea că văzuse o pereche cu câteva zile în urmă. 

Sunt împotriva vânătorii organizate din principiu. E barbar, crud şi inuman să aştepţi pitit un animal în bătaia puştii, să îi ţinteşti inima sau capul prin lunetă de sub acoperişul foişorului în care îţi ţi curul la cald. Eşti un jeg şi un laş şi nu există argument pe lumea asta care să mă convingă că nu eşti aşa. Nu sunt de acord dar accept vânătoarea din necesitate. Sunt specii care se înmulţesc extrem de rapid. Mistreţul şi iepurii puiază grămadă. Legiunile de cucuruz de la Valea Vinului au fost călcate de nu ştiu câte ori de mistreţi. Toată munca oamenilor a căzut sub copitele lor tocmai pentru că erau prea mulţi şi nu mai găseau hrană. Nu mi-ar plăcea să îi împuşc, dar nici nu pot să îi condamn pe oamenii care o fac. Ca NECESITATE nu ca SPORT. Înţeleg, te simţi un Dumnezeu cu degetul pe trăgaci. Da, ai putere de viaţă şi de moarte asupra animalului din cătare dar nu ai dreptul. Cred că vânătorii sunt oameni slabi. Sigur, banduliera le dă o pereche de coaie iar puşca pe umăr le-o face mai lungă. Pentru 10-12 ore cât durează vânătoarea. După care devin tot nişte frustraţi. Tot sângele din lume n-ar putea să le spele sentimentul ăsta. Dacă s-ar simţi împliniţi după un omor ar judeca şi nu l-ar face pe al doilea. De asta nu înţeleg eu egalul dintre vânătoare şi pescuit. O căprioară face 2-3 pui pe an. Un caras lasă câteva mii de icre din care şi dacă ar ieşi 10% populaţia ar creşte cu câteva sute la sută dintr-un singur foc. Pescuitul sportiv nu afectează în niciun fel resursele de peşte. Din nou, efectivul de capre negre din Retezat, unde există un habitat ideal pentru capre, a crescut cu 15%, dacă nu mă înşeală matematica. 5% pe an. Dacă erau 1000 era ok. Dar sunt 29. Şi or mai fi 10 la Bâlea. Ăsta e efectivul nostru de capră neagră în turmă. AJVPS-ul permite vânătoarea la capră neagră. Şi la un preţ de tot căcatul. 2000 de euro o capră de talie normală. La 50-60 de capre cât are toată România, 120 de mii de euro pe masa Ministerului Agriculturii şi Pădurilor şi pa şi pusi caprioare. Dacă se trezeşte Ţiriac cu faţa la cearceaf într-o dimineaţă îşi tapetează Merţul doar cu trofee de capră neagră. Ne batem joc. Şi asta o să ne coste. Anul trecut mi-am dus prietenii în Retezat şi am sperat tot timpul să le pot arăta caprele. Am văzut două, pitite între molizi undeva pe o coastă. Cum poţi să apreciezi frumuseţea unui animal dacă nici măcar nu apuci să vezi cum arată? Şi mor de ciudă că nu îi duce capul. Că oamenii puşi să dezvolte tot ce e frumos în ţara asta îşi bat joc. Se îmbogăţeşte România cu banii adunaţi din vânătoarea caprelor negre? Dă ţara faliment fără ăia 2000 de euro? Vă bag în pizda mamii voastre. Scurt pe doi.

Tags: deva, dragii mei, foto, idioti, nesimtiti, retezat, trist