Remember: cinema

Punând cap la cap cuvinte pentru editorialul apărut azi în ziar am retrăit o grămadă de flashback-uri din adolescența petrecută în cinematografe. De mâinile ținute pe întuneric ÅŸi sărutări fierbinți pitite de văzul tuturor. De amuzamentul unei ore zile chiulite ÅŸi petrecută în sala de cinema. De avântul muncitoresc al găÅŸtii când venea vorba de fugit de la ÅŸcoala pentru un film.

Cameraman de profesie, io eram responsabilul cu recomandările cinefile. Colecția Tarkovsky deținută de Nunu mă făcea să mă simt un relativ guru al cinematografiei. Până când a venit în oraÅŸ Titanic ÅŸi toată reputația mea s-a dus dracului. Film de 12 premii Oscar, dacă bine îmi aduc aminte. De la Titanic încoace n-am mai urmărit Oscarurile. Etalon, până în acel moment al filmelor bune, Oscarurile au devenit o glumă când au pus Titanicul pe aceeaÅŸi treaptă cu Ben-Hur.

Am văzut toate filmele de Oscar din 1980 încoace. ân 1980 a câÅŸtigat Kramer vs. Kramer, primul film pe care mi-l aduc aminte. L-am văzut la cinema la Ocna Sibiului, cu Mămisa mea cea dragă, ÅŸi de atunci l-am revăzut de cel puțin 10 ori. Åži înainte de Titanic au fost câteva eÅŸecuri, nu zic nu. De exemplu, Rocky, în 1977. Åži nu doar Rocky, mai sunt multe filme care nu-ÅŸi găsesc locul în acea listă, chiar dacă la vremea lor poate au fost bune. Oricât de mult mi-ar plăcea mie Lord of The Rings, poți să îl pui pe aceeaÅŸi listă cu Casablanca, Braveheart sau Amadeus? Nu prea.

Åži ca să revenim. Am combinat trupa să mergem la Titanic, sperând într-un film bun. Fetele au fost încântate, doar atunci începea febra diCaprio. Åži noi am mijit pe sub mustață când s-au iubit protagoniÅŸtii în maÅŸină. Sincer, scena cu palma apărută pe geamul aburit a fost singura demnă de ținut minte din tot filmul. Concluzia generală: booooooring. Ca deobicei, trupa veselă stătea pe ultimele rânduri din fața proiectorului. Åži cum reacția sălii se încadra cu cea a ultimelor rânduri, adică plictiseală totală, ne-am apucat să facem căprioare pe ecran ÅŸi alte animăluțe pe care le puteam imita cu mâinile. ân perioada aia era în vogă Tânăr ÅŸi NeliniÅŸtit, mai toată lumea îl urmărea. Åži, dacă vă aduceți aminte, la un moment dat, când apa invadează vaporul, e un prim-plan cu asta de-l joacă pe Newman. La care se aud vreo 50 de voci: Victoreeee după care o isterie generală, toată lumea se hăhăia. Vă dați seama că n-o mai contat ce se întâmpla în film.

Asta a fost, să zicem, experiența cinematografică neplăcută. Cea plăcută… n-a vrut nimeni să chiulească cu mine, într-o marți (foarte ciudat). Åži m-am dus singur la cinema, la filmul de la ora 10. Era ceva necunoscut, Marele Albastru. Recunosc, m-am dus de plictiseală. Atât de mult m-a captivat filmul acela încât am stat la patru reprezentații. Am ieÅŸit din cinematograf pe înserate. L-am văzut de trei ori pe TVR, de fiecare dată când l-au difuzat, am reuÅŸit să fac rost de o copie pe casetă VHS, la care i-am rupt banda de cât am folosit-o, ÅŸi, într-un târziu, am făcut rost ÅŸi de DVD. E un film special, de-a dreptul deosebit.

Åži dacă tot e un post cinefil, top 5 filmele pe care le-am văzut de cele mai multe ori, nu neapărat cele mai bune. Că uneori îmi vine să mă uit la un film de care mi-e drag, dar nu m-aÅŸ uita la Amadeus de 30 de ori (deÅŸi l-am văzut de vreo 10 ÅŸi pe ăsta).

1. Big Blue
2. Braveheart
3. Dirty Dancing
4. Dansând cu lupii
5. Remember the Titans

Åži vin tare din urmă Forrest Gump, Lord of the Rings ÅŸi Kramer vs. Kramer, ca număr de vizionări.

Foto1, Foto2, Foto3

Aici aveți uvertura din Marele Albastru. Dacă vreți careva să îl vedeți, bateți-mă la cap, cu ocazia asta să-mi recuperez ÅŸi eu DVD-ul de la ultimul la care i l-am împrumutat. 😀