Povestea unor scuturi dacice

A scris-o Nunulică pe blogul lui Sebi. E doar unul dintre nenumăratele matrapazlâcuri descoperite de Nunu hălăduind pe coclaurii din preajma Sarmisegetusei, pe care odată călcau Decebal ÅŸi Burebista, în căutarea adevăratei identități a poporului român. Iar asta e o problemă. Faptul că Nunu are aceste informații iar poliția, parchetul, SRI-ul, FBI-ul, Mossadul ÅŸi MI5-ul nu le au. Sau dacă le au, cu atât mai rău, pentru că nu fac nimic. Am călătorit destul prin lume ca să văd cât de atenți sunt străinii cu moÅŸtenirea străbunilor. Am văzut beÅŸini de pietre înconjurate cu gard electric sau păzite cu poliția. Pentru că reprezintă istoria locului. Åži ei o prețuiesc. O protejează ÅŸi sunt nemiloÅŸi cu cei care o profanează. Până la urmă, care sunt adevăratele valori ale unui popor? Sau, să reformulez. Care sunt adevăratele valori româneÅŸti? Vorbesc foarte serios. Nu spuneți Guță sau alte dume d-astea. Cât se poate de serios. Putem vorbi despre valori româneÅŸti în afara celor oferite de natură, la care n-am avut nicio contribuție, în afara faptului că am distrus tot ce am atins? De-alde Delta, Retezat, etc. Cum ar fi dacă 20j de cocalari ar face mâine dimineață grătar în fața mânăstirii Voroneț? Sau ar tăia aÅŸchii din poarta MaramureÅŸului să aprindă focul? Sau ar dărâma crucile vesele din cimitirul de la Săpânța? Pentru că asta se întâmplă în munții OrăÅŸtiei. Lumea trece, vede, ascultă povestea locului ÅŸi pleacă mai departe, la fel de indiferentă. Iar un om, oricât de mare ar fi el, nu poate muta singur munții din loc.