ÃŽnvăÅ£ăm de la Andrei

Văd că mă profilez pe posturi cu haleală în ultima vreme. Deh, poate o să îi fac concurență lui Andrei. Până atunci, să-l laud un pic. AÅŸteptam muierea de la lucru, deunăzi. Åži cum ÅŸtiam că vine înfometată, m-am apucat să îi fac ceva de papa. Cu gândul să dau un Google după vreo rețetă de pui (cărțile de bucate sunt expirate :D) mă răzgândesc, ÅŸi mă duc ață pe eBucătăria. N-am găsit foarte multe rețete, dar dăm circumstanțe atenuante, proiectul de unul nou iar eu îl urmăresc de la început. Pui cu sos dulce acriÅŸor mi s-a părut o rețetă foarte simplă, mai ales că aveam tot ce trebuie în casă. Dar, ca să vedeți de ce nu îi fac concurență lui Andrei. N-aveam cimbru în casă. Prin urmare, mă duc la magazinul de cartier cu gândul să iau ceva la plic. La proaspăt nici nu mă gândeam. La standul de legume, lângă pătrunjelul proaspăt, văd io ceva alte firicele verzui de mama focului. Cu gândul la cimbru, mă gândesc că am dat lovitura. Åži iau o ditai legătură. Acasă mă apuc să o toc, ca să pun carnea la macerat în frigider. Cum am făcut prima tăietură m-a izbit mirosul. Era mărar, trăznească-l puterea sovietică. AÅŸa-i când lucri numai cu ierburi la plic ÅŸi n-ai văzut suficient de des în viață cum arată planta proaspătă. Bine, puteam să o miros din magazin ÅŸi îmi dădeam seama. Dar no, din prostie învață tot omul. Rețeta a ieÅŸit perfect, chiar ÅŸi cu mărar. âncercați sosul, e bestial. Mama lui de chinez n-a mâncat sos d-ăsta. Mă ÅŸi duc la Taiji să îi pun să dea bucătarul afară ÅŸi să mă angajeze pe mine. Apropo, v-am zis de visul meu de gurmand? Să mă angajez ajutor de bucătar la Taiji, să le fur toate rețetele ÅŸi după aia să mă închid o lună în casă testând. Ptiu, ce viață.