Palma, zborul

a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SONybKinkjI/AAAAAAAABoE/arHeNEnQKzw/s1600-h/aeroport1.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://1.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SONybKinkjI/AAAAAAAABoE/arHeNEnQKzw/s320/aeroport1.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5252167401455718962″ //abr /O, daaaaa. Asta merită un capitol separat. Nu vezi prea des d-astea. Echipajul de 6 a decolat din Cluj. De fapt de 5, că al ÅŸaselea a venit ceva mai târziu din motive de rezervare tardivă de belet. E, asta este. Cu avionu nu te joci. Prin urmare, echipajul de 5 s-a reunit direct în aeroport. Cum niciunul nu e printre călătorii cu avionul, ne-am făcut curaj în bodega din aeroport cu neÅŸte Hainekenuri, cât să nu plecăm cu burta goală ÅŸi cu emoții în glandă. Mai bine cu niÅŸte bere. Dovadă a faptului că nici Clujul nu e olteni-free, porțile erau numerotate. Adică prima ÅŸi singura poarta purta vajnica denumire de „Poarta 1”. Evident că ăla care a pariat că există ÅŸi poarta 2 a pierdut. Stând noi la coadă la paÅŸapoarte ÅŸi descălțat prin Stargate-ul local, trec pe lângă noi un ÅŸir de domni ÅŸi doamne la patru ace, cu insigne de Tarom în piept. Din grup se remarcă de la distanță domnul cu păr grizonat ÅŸi parcă venit după un chef de 24 de ore. Era căpitanul, cu care am făcut cunoÅŸtință ceva mai târziu. Autubuzul ne-a dus cei 50 de metri până la avionul „Hunedoara”, mândria flotei aeriene române. Apăi dacă îi Hunedoara, io alte griji n-am mai avut. După instructajul stiuardeselor facem cunoÅŸtință cu captain Călin. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SONypCGhs2I/AAAAAAAABoU/Ee5vSwNW5TA/s1600-h/aeroport3.jpg”img style=”float:right; margin:0 0 10px 10px;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://3.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SONypCGhs2I/AAAAAAAABoU/Ee5vSwNW5TA/s320/aeroport3.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5252167639708578658″ //aMândrul piloților din România care mână mândria flotei române. Probabil grăbit la următorul chef de 24 de ore prin Ibiza sau te miri unde, captain Călin i-a dat o forjă avionului de am crezut că rămânem fără o aripă. Åž-apăi să te ții coborâre pe aeroportul din Madrid. Am simțit în gât ÅŸi gustul grătarelor care le-am mâncat cu două săptămâni în urmă. Oricum, mai breaz ca toți brejii captain Călin. Aeroportul din Madrid, cât un Sibiu o țâră mai mic. Am trecut dintr-un terminal într-altul cu aeroportul de la un moment dat mi-era dor de cutiile de chibrituri de acasă unde faci 2 minute din orice colț în orice colț. AÅŸa, un ceas bătut pe muchie am alergat ca bezmeticii să ajungem la poarta de la care plecam mai departe. IngenioÅŸi, spanioliÅŸtii au dat câte o culoare fiecărei serii de porți ÅŸi au colorat ÅŸi stâlpii giganți, ca să vezi de la distanță cât mai ai până la poarta pe care o cauți. Cu chiloții spanioli, niciun bai. Molcomi ÅŸi stingheri de zici că erau ardeleni. N-a mai fost ca în rollercoaster. ânapoi, captain Călin probabil nu terminase cheful. Că ni l-au dat pe captain Binder (done that) cum îi spunea Popsanul. a onblur=”try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}” href=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SONyeW97teI/AAAAAAAABoM/xwAxuOE_sGw/s1600-h/aeroport2.jpg”img style=”float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;” src=”http://2.bp.blogspot.com/_QAfTe7sEmUY/SONyeW97teI/AAAAAAAABoM/xwAxuOE_sGw/s320/aeroport2.jpg” border=”0″ alt=””id=”BLOGGER_PHOTO_ID_5252167456331118050″ //a Un mototol. Până s-a gândit el să verifice flapsurile, trenul de aterizare, nivelul de combustibil ÅŸi de gaze eliminate s-au năpustit străinezii pe culoarul nostru de zbor. Åž-am suflat în buze 40j de minute, am terminat două Sudokuri ÅŸi am facut poze la aeroport pe hublou până a pornit din loc. Åž-aventura s-a gătat româneÅŸte. Cu mine care am curățit pe jos aeroportul din Sibiu că n-am observat minibordura dinainte scărilor ÅŸi am aterizat pe burtă egzact pe mijlocul culoarului. Noroc de Dumnezău că or pus gresie lucioasă că de nu veneam cu mâinile în pungi de gheață acasă. Oricum, 10 puncte la Tarom. Singura companie care-ți oferă zboruri pe care nu le uiți niciodată.