Presa a primit un upercut de Doroftei încă de la primul descălecat al crizei. Biznismenii români, văzând că buzunarele se golesc, iahturile încep să putrezească iar arcurile Merțanelor
âncă un bărbat liber a căzut victimă pe altarul verighetei. Åži nu oricine, naÅŸul. Adică, mă scuzați, NaÅŸul. Cel pe care de-abia l-am convins să-mi pună pirostriile, că
S-au dat premiile la Cannes. Nu cele de cinematografie, cele de advertising. Evident că la prima întâlnire Andy m-a trecut rapid prin cele mai reuÅŸite. Le țin minte
Sâmbătă a fost rândul muierii să mă chinuie. Evident, la cumpărături. Oricât de mult mă feresc eu de mall-ul din Sibiu, câteodată n-am cum să îl driblez. Mai
O, daaaaa. Acesta este un post de adio. O săptămână dispar în neant, în necunoscut ÅŸi dacă dă Dumnezău, poate nu găsesc nici prize disponibile ÅŸi am scăpat
