Scandalagiul de pomana

Nu cred ca e cineva care sa nu se fi ciocnit de el. E omul ala care sta deoparte, singur, cu gandurile lui. Il vezi dupa figura cum aduna in el negativism si ura. Ii priveste pe toti cu ochi rai si privire incrancenata. E ca o oala sub presiu e pe flacara aragazului, incepe sa suiere dupa care explodeaza. In cel mai prost moment, cand chiar nu are niciun motiv. Si e atat de or it de ura pe care a inmagazinat-o in minutele premergatoare incat parca are urechile astupatr cu ceara. De tot. Surda de tot.
Eram cam 8 oameni asteptand sa intram la doctorul pediatru. Fiecare cu problemele lui, fiecare asteptand vesti despre copilul lui. Ca orice coada romaneasca, asezati intr-o ordine nescrisa, in spatele ultimului. Conversatii d-astea de salon, al tau ce are, de cat timp e internat, care e cel mai bun doctor. Toate purtate in soapta, ca doar eram in spital. Vine mastera, talpa iadului, cu o falca in cer si cu una in pamant, cu curul batucit de la cat a presat scaunele. Cand toti stateam la coada.

De ce va bagati in fata? Eu eram aici dinaintea voastra!

Bine, intrati dumneavoastra cand iese cine e inauntru

N-auziti ca am fost aici inaintea voastra?

Pai ba da, puteti intra, ce daca mai asteptam doua minute?

Nu pot sa cred ca se mai intampla asa ceva in Romania, sa vii primul si sa intre altul inaintea ta.

As fi urlat. Ba i-as fi ars o scatoalca peste basca aia de homeless care mi-o impingea in figura. Jur ca nu mi-ar fi placut nimic mai mult decat sa o pleznesc. M-am abtinut. Si am facut o prostie, recunosc. Specimenele de acest gen merita acelasi tratament. Merita luate de guler si aruncate pe usa afara, sa se racoreasca. Merita o pereche de palme pentru soc. Ca asa poate pricep cat de penale sunt. Sau nici asta nu mai e un remediu?