Romanii au talent

Dar n-au imaginație. Și nici discernământ. Pe undeva era de așteptat ca în țara în care milogeala e ridicată la rang de virtute poporul votant să nu fie în stare să tragă o linie între milă și talent. E absolut normal să simți o strângere de inimă la povestea vieții lui Adrian Èšuțu. Copilul ăsta a fost mult prea încercat și le-a luat în barbă mult prea devreme. Trebuie să fie groaznic să fii în pielea lui. Chiar am toată compasiunea pentru el și pe undeva mă bucur că deși banii câștigați nu pot da timpul înapoi, măcar o să îi asigure un viitor o idee mai ușor de manevrat. N-am absolut nimic cu el. Copilul a venit, a jucat toți așii pe care îi avea în mânecă și a câștigat. Problema mea e cu poporul și cu proteveul.

Poporeanul de rând s-a uitat la un întreg sezon din Românii au talent complet amatoricește. Fără să îl intereseze ideea acestei emisiuni-spectacol. Formatul got talent a avut, probabil, cel mai mare succes în Marea Britanie. Primul câștigător al concursului britanic a fost Paul Potts, un vânzător de telefoane mobile cu o voce incredibilă

Din prezentarea atât de mișto croită de britanici, care dau clasă tuturor din punctul ăsta de vedere, se vede clar că și cazul contează. Inserții de imagine care vorbesc despre lipsa lui de încredere, se bate monedă pe faptul că e un simplu vânzător de telefoane mobile, etc. etc. Daaar, înduioșătoarea sa poveste e clar de tot dublată de un talent incredibil.

Urmează George Sampson. Copilul venit la BGT două sezoane la rând. Trecut de preselecții, respins de juriu înaintea semifinalelor, revine în următorul sezon și îl câștigă detașat.

Copilul dansa pe stradă ca să strângă bani pentru a băga benzină în mașina mamei care îl ducea în fiecare zi la stradă. Nici aia nu e viață pentru un copil de 13-14 ani. Foarte înduioșător. Dar, din nou, copilul e genial. Căutați performanța din semifinală și din finală ca să vedeți că a câștigat absolut meritat pentru că a avut talent, nu pentru că a avut o copilărie grea.

A venit sezonul 2009, sezonul Susan Boyle. Durdulia gospodină apărută din ceva sat necunoscut a ajuns peste noapte al doilea simbol al Marii Britanii după Prințesa Diana. Dar a pierdut. Poate și pentru că nu era foarte citavă la cap și a făcut deliciul paparazzilor britanici luni la rând, dar și pentru că cei care au câștigat, Diversity, au fost mai buni. Au fost incredibil de buni. N-au avut nicio poveste lacrimogenă în spate ci pur și simplu tone întregi de talent.

2010 a fost de-a dreptul spectaculos. Favoritul meu absolut, Tobias Mead

Sincer, n-am văzut până acum în nicio producție TV ceva atât de spectaculos. Dar au câștigat, tot pe merit, Spellbound. Uitați-vă un pic la ei, ca să vedeți de ce nu m-au impresionat mai deloc forțoșii noștri de la Ballance. Cu toate că au fost singurii care au venit cu ceva nou pentru finală față de restul concurenților.

Cu asta închei lunga listă de argumente pro pentru formatul got talent dar anti pentru modul în care l-au înțeles românii. Exact din motivul acesta niciuna dintre artele frumoase n-a mai scos vreun produs de calitate în ultimii ani, pentru că nici nu știm să alegem vârfurile și cu atât mai puțin să le promovăm. Ceea ce mă aduce la ProTeveu. ântr-adevăr, sunt singura televiziune din România în stare să ducă un asemenea show. Mă enervează însă la maxim manipularea ordinară pe care o fac. Evidentă la Dansez pentru tine, alt show bun dar transformat în miloagă de ProTV, nu foarte evidentă la Românii au talent dar la fel de eficientă. Mă sperie cât de fini cunoscători ai poporului sunt mințile luminate ale proteveului și cât de ușor știu să manipuleze poporul ăsta atât de netot. ProTV ar fi în stare să îl scoată pe Vadim președinte dacă și-ar pune în cap. Foto: Gândul. Am ales poza asta în speranța că e ultima dată când văd juriul ăsta insipid. Noroc cu Andi Moisescu.