Etnic român. Nediscriminat

Oare ce s-ar întâmpla dacă de Ziua Națională a Germaniei m-aș plimba prin Piața Mare cu o bentiță tricoloră în jurul capului? Dacă aș trece prin curte pe la Bruk sau pe sub geamurile Forumului Democrat al Germanilor? Ar arunca după mine cu pungi pline cu apă? Cu ghivece cu răsaduri de roșii sau cu cocoloașe de hârtie? M-ar huidui etnicii germani rămași în Sibiu sau urmașii lor ce acum studiază la liceul cu predare în limba germană? Aș apărea oare în toate ziarele și la toate televiziunile ca „victimă a minorităților”? Ca un român discriminat în propria-i țară? Cel mai probabil nu.
Unul dintre punctele forte ale campaniei de promovare a anului baroc în Sibiu a fost comuniunea dintre numeroasele minorități prezente aici. Nu mi s-a părut până în momentul acesta ceva extraordinar. Poate pentru că e normal să fie așa iar normalitatea nu ne mai impresionează demult. Acum am încercat să îmi imaginez care ar fi fost reacția publică dacă s-ar fi petrecut ceva asemănător. N-am reușit, pentru că în Sibiu așa ceva nu s-ar fi întâmplat. Sigur, relația etnicilor germani cu cei români în Sibiu e foarte diferită de ura atent întreținută de la București dintre maghiarii și românii din județele ce probabil urmează să ne fie „frați” regionali. Dar sunt și în Sibiu destule fitile între români și sași. Retrocedările. Sunt cel mai bun exemplu al unui potențial butoi de pulbere. O situație mult mai gravă decât copilăria unei puștoaice de 15 ani. Oameni, români, și-au pierdut locuințele în favoarea sașilor, care le-au stăpânit pe vremuri. Mulți dintre ei au rămas în situații locative foarte delicate. Sună a problemă interetnică? Sună. A fost și este o problemă? A fost. A ieșit cu amenințări cu moartea? Cu un imens scandal care să divizeze orașul în români și sași? Nu. Și nu doar pentru că e legal ci pentru că așa era corect să se întâmple, cu toată părerea de rău pentru cei care și-au văzut viața dată peste cap. La fel cum și în HarCov e legal să porți brocardă maghiară sau românească. E civilizație? E toleranță? Nu știu ce e, dar ceva e.

Articol apărut în Turnul Sfatului.

Ironia sorții. ân buletin scrie că mă cheamă Brylynski. Român neaoș 😛

One Comment

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *