Polonice de rahat

Că-s un mare fan Vocea României aș putea presupune că nu mai e un secret. Din cauza asta am fost silit să dezleg contul de Twitter de cel de Facebook, că aveam reclamații (nu, Traian, nu de la tine) că înnebunesc pensionarii de pe Față Carte cu o avalanșă de tweet-uri. Dar nu ăsta e subiectul.

Printre românii pureblooded de la Vocea României s-a strecurat și un oltean tuciuriu. Pe strada Grâului din Sibiu e muuuult mai întuneric, dacă înțelegeți ce vreau să spun, dar noh, ăia-s născuți pe tărâmul patriei mumă. N-au văzut pentru prima dată lumina soarelui în Nigeria. Iar asta îl descalifică, în ochii unora, pentru a participa la Vocea României. Că tre să fii român 100% ca să poți participa la un concurs național(ist). N-am zis niic, deși era o atitudine de căcat. Până aseară!

Aseară, pe pagina de Facebook a Vocii României o tanti comenta cu majuscule: TOTUȘI, AR TREBUI SÄ‚ CÂȘTIGE UN ROMÂN. Tocmai pe când pitroceam un comentariu de bun simț în care să îi explic că deținerea unei cetățenii te face cetățean al acelei țări, m-a pus diavolul de pe umărul stâng să mă uit la profilul doamnei. Dîn Turnu Măgurele, actualmente ocupantă de locuință și, probabil, job în Cuenca, Spania. Moment în care mi s-a făcut mie rușine de rușinea ei. După care ipocrizia m-a lovit în plex și am luat foc. Că nu cred că e român plecat în Spania care să nu dorească să obțină cetățenia. Și nu cred că e român cetățean spaniol care să nu se fi ofticat galactic când i s-a aruncat în față că el de fapt e român, indiferent ce scrie pe buletinul lui spaniol. Și să emiți tu din Cuenca, Spania, prejudecăți naționaliste, mi se pare cel mai mare căcat pe care îl poți face. Așa că nu m-am abținut, am servit și am luat punctul de break.

2 Comments