O luăm de la început

De trei ani de zile, în fiecare dimineață intru pe ultima uÅŸă din stânga pe coridor. ân fiecare dimineață ÅŸtiu că găsesc în spatele uÅŸii niÅŸte prieteni. Facem o ÅŸedință de sumar după care mergem împreună la cafea. Ne împrăÅŸtiem în toate zările oraÅŸului ÅŸi ne întâlnim din nou la ora 2. Roată în jurul mesei care se zgâlțâie din toți rărunchii. Ne povestim unul altuia subiectele după care am alergat. Ne luăm prânzul împreună. De trei ani de zile n-am mâncat niciunul prânzul acasă. âmpărțim frățeÅŸte pungile de pufuleți ÅŸi pliculețele de cafea 3 în 1. Ne apucăm de scris ÅŸi pe măsură ce se înserează plecăm unul câte unul acasă. E târziu, nevestele bat din picior ÅŸi au mâinile în ÅŸold. Mai ales a mea. Eterna întrebare, da ăÅŸtia vă mai plătesc? Fiecare avea planuri. Unul vroia să plece în stânga, altul în dreapta. Alți prieteni depindeau de noi. Poate i-am dezamăgit, poate ne-au înțeles. Indiferent de restul priorităților, ziarul a fost pe primul loc mai tot timpul.Am renunțat acum trei ani la Tribuna pentru că simțeam că bat pasul pe loc ÅŸi că nu pot evolua. Am dat un job destul de bine plătit ÅŸi foarte sigur pe unul puțin mai bine plătit dar nesigur ca o punte de bârne ude. Am mers pe încredere, între niÅŸte oameni deosebiți. Ne-am ținut spatele unul altuia în permanență. S-au pus de-a curmeziÅŸul când Grama vroia să mă dea afară. Cu toate nerealizările noastre, ca grup, încrederea ÅŸi loialitatea n-au fost niciodată monedă de schimb. Chiar dacă poate uneori am pierdut cu toții din cauza asta. Că ne-am dat muÅŸchetari.
Când am încetat să mai scoatem Ziarul de Sibiu ne-am căutat o nouă provocare. Am povestit zeci de ore, am pus cap la cap idei. Standard-ul a venit dintr-o normalitate pe care ne-o doream. Vroiam ÅŸi ÅŸtiam că putem să impunem un standard. Åži bun, rău, cum a fost el, uneori cu greÅŸeli, alteori cu exclusivități după care mulți au plâns, ziarul a fost un Standard în lupta noastră cu noi pentru perfecționare.
Din păcate ne-am fript. Am uitat că nu toți sunt ca noi. Am ales să ne asociem cu un om tânăr de afaceri, de la care aveam pretenții tocmai pentru că e tânăr. Credeam că judecă altfel decât îndoctrinații politicieni. PoveÅŸti de adormit copiii. Tot ce atinge politica se transformă în scrum, devine desuet. Dacă îmi pare rău? Nu. Pentru că din această asociere a adus ziarului un an de liniÅŸte, în care am putut crea pe marginea ideilor noastre. Altfel nu ÅŸtiu dacă am fi ajuns până în acest moment. Suntem ziariÅŸti, nu suntem oameni de afaceri. âmi pare rău doar pentru că sunt puțini oameni care gândesc ca noi.

Turnul Sfatului e un proiect nou pentru noi. La fel, gândit de noi, creat pe genunchi, pe ÅŸervețele de bar. E un ziar care va fi normal într-o anormalitate crasă a presei româneÅŸti. N-am nicio emoție pentru calitatea scriiturii, stiu că va fi bună, apreciată ÅŸi căutată de cititori, pentru ca am încredere în prietenii mei din redacție.