Istoria sau prezentul?
|Åžedeam ieri la o cafea prelungită cu un bun prekin, conversând politichii ÅŸi actualități. El, proaspăt reîntors de la Berlin, cu impresii foarte pertinente față de diferențele dintre Est ÅŸi Vest. Åži, oarecum, chiar surprins de cât de evidente sunt aceste diferențe pe o suprafață atât de mică precum a unui oraÅŸ. Clasica poveste. Vestul ca scos din țiplă, populat de capitaliÅŸti, Estul, ca tăvălit prin noroi, oamenii pe măsură.
ToarÅŸu are un punct de vedere. Istoria contează enorm pentru fața actuală a unui popor. Anumite trăsături se transmit, vrând-nevrând, de la partea majoritară a străbunicilor noÅŸtri care au stat capră fanarioților, gepizilor, chinejilor, pakistanezilor ÅŸi tuturor celor care au vrut să supună țara. Toate țările vestice au avut un moment în istoria lor în care au avut coae. Austria, Germania, Franța, Anglia, Italia mai puțin, că ăia-s de-ai noÅŸtri, Spania, Portugalia, Olanda. Majoritatea ÅŸi-au furat-o pentru că nimeni nu se simte bine amenințat. Dar au avut momentul acela de vârf. Au fost pe primul loc. Noi tot timpul am fost carne de pluton, marja de eroare a Europei. Noi, bulgarii, grecii post-antici, sârbii. Singurele noastre realizări se leagă de inconsecvență politică. Dăinuie ÅŸi azi? Dăinuie.
Åž-atunci. Când vorbim de viitor ne uităm spre ce? Care e planul nostru pentru următorul cincinal? Păi… niciunul. Să facem o învârteală, o miticăreală, să scoatem niÅŸte caÅŸca să putem să ne tragem sufletul ÅŸi să dăm iama prin Real pentru cumpărături inutile, pentru sentimentul de învingător pe care îl ai când plasa ta e mai burduÅŸită decât a luzerului de la casa vecină. Asta-i problema noastră. Că nu țintim niciunde, n-avem niciun plan de viitor iar capacitatea de muncă se pierde în depresia războiului zilnic cu societatea.
ce pro fund esti belitule
Pai cand ti-o zis tac-tu ca daca nu stim cine am fost, nu stim cine suntem si daca nu stim cine suntem, veci nu vom avea habar cine vom fi, ai sarit de cur in sus ca-s exagerari. Acu la o cafea ti-o venit mintea la cap. Doamne ajuta.
Noi ne-am falsificat istoria sa ne inchipuim mai destepti, mai puri genetic si mai neprihaniti. Noi nu zicem ca am fost la intersectia intereselor unor puteri mari si ca n-am putut ridica pretentii niciodata, ci spunem ca „noi nu am dus razboaie de cucerire niciodata” .
In Tower Of London e un muzeu al unui regiment cu traditie din Armata Regala ( imi scapa numele lui ), care, in sutele lui de ani de existenta a luptat prin toate colturile lumii. Acolo am vazut un citat dintr-un soldat englez dupa o lupta castigata, citat care m-a pus pe ganduri pentru ca intra in contradictie cu toata educatia mea primita si la scoala si acasa ( citez din memorie ): „Pot muri linistit, o palma de pamant straina se va numi pentru totdeauna Anglia.” Asta e spiritul care a facut dintr-o insula un imperiu. Ca sa nu mai zic si ca ei se lauda ca nu exista colt in lume in care ei sa nu fi purtat o batalie macar.
Atata vreme cat noi ii dam inainte cu „cei mai viteji si drepti dintre traci”, cu „Moldova nu-i a mea… „, cu Mihai Viteazul, care cuprins de un romanism nestavilit uneste principatele din motive etnice, nu avem nicio sansa. Noua ne e rusine sa ne privim in oglinda. Abia cand o sa ne acceptam noi defectele si o sa le constientizam o sa scapam de complexe. Pana atunci o sa consideram in continuare ca „avem cel mai mare pitic din lume” si ne mandrim cu asta.
Hmmm, chiar dacă este aÈ™a, nimănui nu îi place să îi pui o oglindă în față, în care să apară mare… looser! Chestia aia cu lipsa de È›intă, o resimt È™i eu! 🙁 Gata cu joaca! Mă duc să îmi fac un long time plan!!!
Foarte adevarat nene, foarte adevarat 🙂
ce zici tu e valabil la nivel de conducere.. nu generaliza 😛
„He who controls the past commands the future. He who commands the future conquers the past.”