Ca în secolul cinci

Cel mai probabil că o să mă perpelesc în flăcările bine întreținute de Scaraoțchi, dar nu din cauza a ceea ce scriu. Maxim, din cauza asta mai trag doi-trei după mine, că blogul ăsta sigur îl citeÅŸte ÅŸi Dracu. Åži vede ÅŸi el pe cine să mai invite să petreacă eternitatea la taclale cu hambaristul ÅŸef.

Luni am fost la un botez. Al unui păpuÅŸel de kinder, Sofia. Åžtiu că toți copiii sunt frumoÅŸi, dar parcă unul atât de frumos ca Sofia n-am mai văzut de tare multă vreme. Åži cuminte ÅŸi foarte curajos. Primul care pe lângă că n-a zis nici pâs când a fost scăldat în apa sfințită a mai ÅŸi început să râdă.

b6b5b4b2b1

O frumuÅŸică ÅŸi jumătate, pe măsura părinților. N-aÅŸ putea spune acelaÅŸi lucru despre nenii în sutană. Unu la mână, am rămas mut când am văzut ligheanul în care a fost scăldat copilul. Un lighean de plastic luat de la ConsumCoop, apa sfințită pe loc cu neÅŸte busuioc ÅŸi trei cruci. La Sibiu țin minte că erau niÅŸte lighenuțe mai drăguțele, suflate în argint, mai arătau de botez nu de rufăraie bătută pe malul SomeÅŸului. ân fine, asta contează mai puțin. Important e că era curat.Ce m-a frapat cu adevărat este limbajul arhaic pe care încă îl mai foloseÅŸte biserica. Obsedant de arhaic ÅŸi obsedant în esență. Ok, am înțeles ritualul botezului. Åži importanța lui, atât religioasă cât ÅŸi cea a evenimentului de familie. ânsă discursul preotului este aberant, lung ÅŸi pe alocuri poate fi interpretat. Åži nu într-un mod creÅŸtinesc. De exemplu, discursul naÅŸei/naÅŸului. „Mă lepăd de Satana”. Ok, mă lepăd. Dar trebuie spus de trei ori. La fel ca ÅŸi „m-am lepădat de Satana”. După care vine partea cu „mă împreunez cu Cristos”. La care toată lumea speră ca preotul să se refere spiritual. Come on, e un ritual, de acord, dar e exagerat ÅŸi imatur. Suntem ca niÅŸte copii bătuți în cap, care parcă n-ar pricepe, de fapt, ce se petrece acolo. A, în plus față de asta, mamele nu au voie în biserică la botez până nu se spune nuÅŸ ce moliftă. Adică muierea aia s-a rupt în bucăți pe masa de spital, l-a purtat în burtă nouă luni, ÅŸi-a deformat corpul, îl hrăneÅŸte la sân de 10 ori pe zi dar trebuie să stea la uÅŸă. Timp în care copilul ei e dezbrăcat, întors pe zece părți, aruncat într-o găleată cu apă, poate plânge, poate se sperie, iar ea trebuie să stea la distanță. Noroc că mai sunt preoți cu capul pe umeri care înțeleg această aberație ÅŸi nu țin chiar cu dinții de aceste percepte idioate.

10 Comments