Sep 23, 10 • De la altii • brylu • 7 Comments »

Mă, pe un asemenea subiect trebuie de musai şi o părere de bărbat, de preferinţă altul decât Prigoană, că io pe ăsta îl suspectez cum că n-ar prea fi el virilul ascuns sub mustaţă. Sau no, cel puţin nu cu aşa o nevastă. Adică no, Nebu a relatat o discuţie, Dojo le-a altuit un pic din vârful peniţei iar Maddame a dat un răspuns destul de apropiat de propria-mi concepţie. Dar tot trebuie o părere de bărbat. Din fericire, sau nefericire, depinde de care parte a p***i te afli cum spunea poetul, am la îndemână mai multe exemple din această categorie socială, adunate de-a lungul anilor de bătut coclauri în căutare de ştiri.
Curvele, a.k.a. prostituatele ca să fim politically correct, se împart în trei categorii. Primele sunt alea care o fac din necesitate, următoarele sunt alea care o fac pentru bani iar ultimele sunt alea care n-o fac nici pentru că mor de foame, nici ca să se îmbogăţească ci pur şi simplu pentru că le place să se plimbe din lujer în lujer. Să le luăm în ordine inversă. Pun paragraf pentru că urmează şi expresii licenţioaseUltima categorie este, probabil, şi cea mai vastă. Şi singura căreia cred că nu i se poate reproşa nimic. Până la urmă, dacă e vorba de plăcere, care-i diferenţa între o muiere care a schimbat 10 bărbaţi într-o lună şi un tip care a schimbat 10 gagici în acelaşi interval de timp? Unu-i cool şi alta-i curvă? Nu prea cred. Dar tot în această categorie intră fufele culegătoare de polen care nu-s nici traseiste, nici curve de lux dar îşi folosesc crăpătura oferită de natură pentru a trăi bine. Nu, nu se cacardesc toate cu Băsescu ci cu unul, dar bun. Multe dintre ele apar acum la televizor şi pozează în femei de succes. Or avut succes, nu zic, dar numai ele ştiu cum.
Să revenim la curvele cu brevet, cele care fac cu adevărat bani din această meserie. Le găseşti în holurile hotelurilor de la 4 stele în sus, prin cluburi de fiţe. Dacă tragi de-o bere amărâtă sau de vreo cafea n-ai şanse nici măcar la un salut. Pe de altă parte, sunt şi foarte greu de depistat. Ele agaţă, nu sunt cele agăţate pentru că îşi studiază cu atenţie potenţialul client înainte de a face pasul. Sunt frumoase şi investesc în ele sume serioase în fiecare lună. Deh, luxul costă. La fel şi tariful pe oră sau pe serviciu. Din asta se fac bani serioşi, chiar şi câteva mii de euro pe seară. Bani numai buni de şpăguit poliţişti pentru asigurarea unui climat favorabil de muncă. Se prea poate să fie condamnabile în ochii societăţii. Dar până la urmă e problema fiecăruia dintre noi ce se alege de corpul lui. Cât timp nu împraştie SIDA sau sifilis într-o parte şi într-alta, din punctul meu de vedere au libertate totală de muncă şi de exprimare.
Dar să ajungem la ultima categorie, aia hulită de toată lumea, curvele de rând. Le găseşti ciopor aproape prin fiecare parcare de TIR-uri. Nu există intersecţie de drumuri naţionale să nu fie măcar câteva dintre ele pe baricade. La rândul lor se împart şi ele în două categorii, alea care chiar o fac din necesitate şi alea care o fac din comoditate. E foarte simplu să stai două ceasuri într-o parcare, să treci prin trei cabine de tir şi să pleci acasă cu 100 de euro. Dar asta pentru cât timp? Cât timp poţi face meseria asta? Cât crezi că trece până te umple vreun turc de boli? Cât de repede ţi se consumă corpul? Nu trece prea mult. De aia majoritatea sunt scofâlcite, ofilite şi fără urmă de dinte în gură. Ziceţi ce vreţi, dar nu e deloc simplu să fii curvă. Da, aici am o problemă. Când ai ieşit pe traseu pentru că e mai simplu, pentru că aşa face şi vecina şi de aia are LCD în casă, pentru că eşti o leneşă, atunci ai o problemă iar societatea, la rândul ei, are şi ea o problemă cu tine. Nu găsesc vreo justificare, sincer.
Daar, în acelaşi timp, vă asigur că sunt femei care chiar nu au avut altă şansă. Vă dau exemplul unei femei din Orăştie, despre care s-a făcut un film acum vreo 15 ani. Femeia avea 7 copii, un soţ d-an pulea şi locuia într-o dugheană de apartament într-un bloc explodat. Nu tu uşi, geamuri, două camere dintre care una compartimentată cu pături. Femeia a încercat şase luni de zile să îşi găsească de lucru, a reuşit să prindă un job de femeie de serviciu. Mătura scări în fiecare zi pe 1 milion de lei pe lună. A încercat două luni să reziste aşa, evident că n-a reuşit să hrănească 7 plozi dintr-un milion. Copiii furau lumânări din cimitir ca să poată învăţa şi după ce se însera. S-a întors în stradă. După ce filmul a făcut înconjurul ţării, un domn foarte de bine s-a oferit să îi cumpere un apartament de trei camere dacă renunţă să se prostitueze. Cine n-ar fi sărit la asemenea ofertă? A avut nevoie de luni bune de gândire, luni în care a fost presată constant să accepte. Dar ea spunea un singur lucru: din ce întreţin apartamentul? Trebuia să se întoarcă în stradă. A murit cu câteva zile înainte să plece la Bucureşti, să se întâlnească cu binefăcătorul ei. În maşina unui client, care a derapat şi a căzut de pe un pod. Acum întrebaţi-mă dacă sunt de acord cu legalizarea prostituţiei. Sunt cel mai de acord. Foto

Tags: dragii mei, long gone, trist