Despre scarbe

Că tot ne-o băgăm ÅŸi ne-o scoatem în români ÅŸi autorități în general, să vă povestesc un pic cam ce se întâmplă ÅŸi peste granițe. ân marea Germanie, tărâmul făgăduinței, țara punctualității ÅŸi a corectitudinii. Sau no, spre unde ne îndreptăm noi privirea de fiecare dată când suntem amărâți ÅŸi ciufuți că trăim într-o țară pe care noi o considerăm adesea de căcat.
Săptămâna trecută, colegele mele de la Animal Life au dus în Germania un transport de 6 câini ÅŸi o pisicuță. Au trecut prin toate furcile caudine ale birocrației. Cățeii, toți vaccinați, cipați, carnet de sănătate, paÅŸaport internațional, suflați în cur ÅŸi spălați cu ÅŸampon. Perfecți din punctul oricui de vedere. Până în Jermania, nici dracu nu le-a avut treaba. Åži nici nu aveau de ce, din moment ce totul era absolut în regulă. ân marea ÅŸi impresionanta Germanie, poliția a oprit maÅŸina. Să trecem cu vederea faptul că era vorba de patru femei în maÅŸină, în toiul nopții. Că nemții nu-s recunoscuți pentru galanterie, probabil de aia nu vor avea niciodată francezii la inimă. Vajnicii polițiÅŸti germani nu s-au mulțumit cu actele în perfectă regulă ci s-au apucat să scotocească până la ultima piuliță întreaga maÅŸină. Prima dată au suspectat documente false. Că prea erau în regulă ÅŸi no, românii e proÅŸti, dă-i în plm, n-au ÅŸtiință la întocmit documentele. După ce au puricat toată maÅŸina, inclusiv bagajele personale, s-au gândit ei că no, fiind patru muieri fumătoare, sigur fac contrabandă de țigări.
Mda, nemții. Mă întreb ce-ar fi făcut un polițist român. Probabil ar fi făcut o glumă relativ misogină, o aluzie sexuală după care le-ar fi dat drumul fără să le frece ridichea din nimic. ân toiul nopții.