Oct 26, 09 • De la altii • brylu • 2 Comments »

O gaşcă de jurnalişti, din peste 20 de asociaţii şi instituţii media s-au reunit într-o gigantă şedinţă de lucru ca să ne stabilească nouă, ziariştilor de gazetă care este, noul cod deontologic. Mai pe scurt spus, multă vorbărie pentru nimic.
În mod normal, codul deontologic ar trebui să fie Biblia oricărui ziarist care se respectă. În realitate, codul este o poveste de adormit copiii. Să vă explic de ce.
Jurnalistul are dreptul de a fi informat, la angajare, asupra politicii editoriale a instituţiei mass media.
Adică. Să i se spună de la început dacă trebuie să fută PSD-ul, PD-L-ul, pe Băsescu sau pe Băsescu. Şi dacă e de acord, după aia să nu se schimbe direcţia erecţiei spre altă direcţie, nu?
Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel
El are libertatea de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri
În primul rând. Jurnalistul nu are niciun drept. La fel cum nu au nici sudorii, lăcătuşii, confecţionerele sau gunoierii. Ca orice alt român cu un loc de muncă (încă) jurnalistul este un simplu salariat. Degeaba ne amăgim noi că suntem o categorie mai presus de restul pulimii şi că avem drepturi. Avem un căcat. Orice jurnalist e la cheremul patronului, care poate dispune de el la fel ca de oricare angajat.
Implicarea jurnalistului în orice negocieri privind vânzarea de spaţiu publicitar sau atragerea de sponsorizări este interzisă. Jurnalistului îi este interzis să fie informator sau ofiţer acoperit al unui serviciu secret.
Că dacă nu, ce? Vine Clubul Român de Presă şi îi ia ziaristului boii de la bicicletă?
Jurnalistul trebuie să depună anual o declaraţie de interese la conducerea instituţiilor mass-media la care este angajat sau cu care colaborează Sez who? Din nou, aceeaşi mândrie de castă. Şi noi suntem la fel de meseriaşi ca şi politicienii. Da, suntem. La fel de d-an pulea.
Jurnalistul nu va accepta cadouri în bani, în natură sau orice alte avantaje care îi sunt oferite pentru influenţarea actului jurnalistic. Se permite acceptarea de materiale promoţionale sau a altor obiecte cu valoare simbolica. Adică, pas la bani, liber la friptureală. Sunteţi liberi să vă înfundaţi ghearele în creveţii şi eclerele de la diferite evenimente. Da nu cumva să puneţi mâna pe vreun bănuţ. Na, na… bătăiţă la funduleţ.
Jurnalistul este dator să respecte dreptul la viaţa privată şi demnitatea persoanelor (inclusiv aspectele care ţin de familie, domiciliu şi corespondenţă). Adică Libertatea, Click şi Cancan ar trebui să închidă şandramaua, nu?
Jurnalistul este dator să respecte prezumţia de nevinovătie, astfel încât nici un individ nu va fi prezentat drept făptuitor până când o instanţă juridică nu se va fi pronunţat, printr-o decizie definitivă şi irevocabilă. Aici ar cam trebui să închidem toţi şandramaua.
Utilizarea tehnicilor speciale de investigaţie trebuie să fie menţionată explicit în momentul publicării informaţiilor. Permiteţi să raportez. Am folosit un aparat Nikon D60, cu obiectiv 18-70, un reportofon Samsung pe bandă, agendă A5 primită cadou la ceva sindrofie başca un pix cu mină albastră, achiziţionat legal din reţeaua magazinelor Diverta.
Hai să lăsăm başca deoparte. Românul nu funcţionează normal decât în condiţii de frică. Coerciţia este mama învăţăturii şi aşa a fost dintotdeauna. Ţara asta e într-un căcat gigant pentru că nimeni nu se mai teme de nimic. Poliţia şi Justiţia sunt glume proaste la îndemâna oricărui cocalar cu peste 50 de euro în buzunar. Nu poţi impune un asemenea Cod şi să te aştepţi ca el să funcţioneze. Vrei să ţină, pune sancţiuni. Dacă jurnalistul tot se bucură de un statut social care necesită un cod jurnalistic, arde-l. Încalci vreo regulă, pierzi statutul. Aşa, e doar vorbărie goală şi speranţe că vreunul dintre fraierii care încă mai practică sportul cu pixul prin ţara asta vor ţine cont de el. Explicaţi-le asta ziariştilor concediaţi de la Cotidianul, celor 200 care urmează de la Jurnalul Naţional, tuturor ziariştilor de provincie care au rămas pe drumuri pentru că s-au închis gazetele. Spuneţi-le şi lor poveştile astea cu prinţese şi balauri, că poate vă cred. NOT!

Tags: editorial gazetaresc, investigatii