PapanaÅŸi cu dragoste

Cine nu citeÅŸte e prost. Cine nu e femeie e prost. Cine n-a mâncat niciodată papanaÅŸi e ÅŸi mai prost. DeÅŸi mă îndoiesc că sunt foarte mulți care au sărit peste acest mirobolant desert în preumblările prin restaurantele patriei. ân copilărie, papanaÅŸii se făceau puțe. Fără nicio conotație porcoasă. Era un amestec de făină, griÅŸ ÅŸi brânză dulce, din care se făceau niÅŸte gomboți asemănători cu găluÅŸtele care se fierbeau la foc molcom, se dădeau prin pesmet ÅŸi se mâncau cu zahăr ÅŸi dulceață. PapanaÅŸu o evoluat, la fel ca societatea ÅŸi acu a ajuns desert de luxe prin restaurante. Spun asta orientându-mă după preț. Că la Perla PăltiniÅŸului, par exampăl, e 10 lei o porție. Anyway, am studiat în amănunt problema.
Biblia gurmandului (Bucătăria lui Radu) spune că papanaÅŸii fierți sunt aÅŸa ziÅŸii munteneÅŸti. ân timp ce ăia prăjiți sunt moldoveneÅŸti. Deci, în Ardeal nu se fac papanaÅŸi. Ye right. Se fac de amândouă felurile ÅŸi ies mai buni. De ce? Păi pentru că în Ardeal nu ne zgârcim la smântână. Din nefericire, n-am făcut papanaÅŸi după rețeta tradițională, pentru că am dat la Real peste un aluat praf de papanaÅŸi. De la doctor Oetker, parcă. Åži arătau foarte bine pe cutie, aÅŸa că l-am trântit în coÅŸ. Am luat brânzică d-aia dulce ÅŸi bună ÅŸi m-am dus acasă să îi pregătesc. De abia acum începe telenovela.
De felul meu nu-mi prea place să urmez rețetele întocmai. âmi bag io deÅŸtele, ca să iasă cum vreau io. Dar fiind o premieră în tigaie, am decis să merg by the book. Inclusiv la paletele mixerului. La un moment dat pun io mâna pe Dr. Oetker sau pe vreun urmaÅŸ de-al lui ÅŸi îi rup io picioarele. Rețeta praf era foarte simplă. Plicul de făină combinată cu cine ÅŸtie ce, trei linguri de apă, 200 de grame de brânză dulce. Care se amestecă la mixer până devine o pastă omogenă. Folosiți spiralele nu paletele, scria pe cutie. Cine dracu s-o gândit la ce va urma. Ca deobicei, când gătesc, chețeii târcoale printre picioarele mele, cu PPC-ul la ei (Poate Pică Ceva). Åži dau io la mixer ce dau până ingredientele chiar se fac pastă. Åži începe pasta să urce pe spirale. Åži urcă, ÅŸi urcă ÅŸi la un moment dat acoperă cu totul spiralele mixerului ÅŸi… începe să zboare. Pe perete, pe toaster, pe tricoul meu. Åži, am aflat juma de oră mai târziu, pe Urâțica. Care avea pe spinare o ditai pleaÅŸcă de aluat de papanaÅŸi întărită. Åži era pe 1 mixeru, deci nu băgam ca Mika Hakinnen. După care mă apuc să îi fac formă. Cică, se fac biluțe de 6-7 centimetri, se găuresc în mijloc. Du-te bă de cilea. Că ieÅŸeau niÅŸte pleÅŸti de aveam aluat până la coate. M-am chinuit io vreo cinci minute ÅŸi am renunțat. Le-am făcut pleaÅŸcă, le-am trântit în tigaie ÅŸi le-am prăjit. Dă-o dreaq de formă cu gaură-n mijloc. Unul mai mic, unul mai mare, unul ca harta României, unul ca Italia, care cum a ieÅŸit. Ba, acu praf-nepraf, adevăru-i că la gust îs buni de mori. Am pus aÅŸa un gem de mure pe ei, i-am scăldat în smântână. Partea funny e că pe cutie scria că ies 16-18 papanaÅŸi. Mie mi-au ieÅŸit 7. Probabil restu-s pe pereți ÅŸi pe Urâțica.