Papa day. PregătiÅ£i-vă

Gelos pe ebucătăria mea ÅŸi pe rețetele mele trendy-flendy, naÅŸu m-o căpătuit cu un cadou vremelnic, că mai e ÅŸi până la PaÅŸti ÅŸi până la 23 august, Bucătăria lui Radu. Åžmanglită pdf dracu ÅŸtie de pe unde. Că io să nu mă mai prostesc cu creveți ÅŸi alte miau-miauri, ÅŸi să revin la slană ÅŸi crumpene. Am lecturat vreo 10 pagini până acu. Mai avea Nunu un pitic cu cartea asta acum vreo 3-4 ani, când făcea niÅŸte mâncăruri de ne lingeam toți deÅŸtele. AÅŸa că am luat-o ÅŸi io la puricat. Nenea Radu ăsta a fost un munte de talent. Citindu-l îmi aduc aminte de Geo Bogza. AÅŸa frumos ÅŸi neaoÅŸ româneÅŸte povesteÅŸte cum se fac bucatele noastre cele gustoase ÅŸi dragi de ție haznă. Ia cetiți povestea salății.

Românii mănâncă salata aÅŸa:
• Rup un miez mare de pâine, îl înmoaie în sosul de la friptură ÅŸi îl
îndeasă în gură
• ânfig în furculiță cinci-unÅŸpe felii de cartof prăjit, le înfundã între
măsele ÅŸi pe acelea, că mai era loc
• Taie un hartan de friptură mai grasă, că este, ÅŸi-l împing cu poftă ÅŸi cu
mâna în hambarul gurii
• Abia acum vine rândul salății – din dinții furculiței nu trebuie să lipsească
roÅŸie, ceapă, ardei gras ÅŸi iute, castravete, o pată de usturoi ÅŸi o
fãrâmă de brânzã. Dacă ceva lipseÅŸte, se mai ia o dată
• La zeama oțetită se ajunge cu un dumicat de pâine înmuiat decuvreme
în castron ÅŸi aruncat peste ce mai era în moara fãlcilor
• Chestia nu poate fi înghițită, aÅŸa cã mioriticul ia ulcica cu vinaț,
suge vreo opt ghiogâlțuri, strâmbându-se de durere pe măsură ce nodul
gros i se scurge pe gât. Răsuflă uÅŸurat ÅŸi suspină mulțumit, urând
înduioÅŸat tuturor: „Dă Doamne, când ne-o fi mai rău, să ne fie ca
acum“

E vreunul care n-o făcut măcar o dată aÅŸa? Ai, drag mi-i de el. Păcatu-i că s-o dusu.

One Comment