Cea mai faină durere

E aia din p***. Nu în sensul fizic al cuvântului, ci în cel metafizic. Să ÅŸăzi, să nu faci nimic, sunetul inconfundabil al primei beri deschise, pocnetul dopului care părăseÅŸte gâtul sticlei de vin, cocoloaÅŸele de aer care părăsesc sticla de cola pentru lămâia cea acră ÅŸi romul cel dulce. Ce viațăăăăăăă. Pulpița de puiuț perpelită cum numa Pope ÅŸtie pe grătar, cârnăciorii care sfârâie de fiecare dată când îi întorci, ceafa lată cât palma de agricultor, cartofiorii stropiți cu ulei de măsline ÅŸi usturoi, înveliți în celofanul din care ies doar când sunt moi ÅŸi apetisanți, sălătuța cu ridichi ÅŸi roÅŸii, o dărabă sănătoasă de telemea de oaie. O berică înainte, un vinuț în timpul mesei ÅŸi Cuba Libre cât încape până dis de dimineață. Să plângi de dor, nu alta. Åži n-or trecut nici 24 de ore de când am abandonat ultimele grătare în fălcile celor doi ciobăneÅŸti ce păzeau căbănuța de vis. Să ne trăiască, Floricică ÅŸi Simonoasa. V-am promis niÅŸte poze. Prima, cât se poate de elocventă pentru titlul postului.

A doua, cu sărbătoriții. Că doar am avut nevoie de un motiv pentru paranghelie. Nu ne îmbetăm ca drojdierii, aÅŸa, de la 9 dimineața, fără să avem vrun motiv serios.

Åži ultima, tortura pregătită pe ascons împreună cu Corinoasa. Zurpriza noastră pentru dragii noÅŸtri soțiori.