Cata – prima fotografie

Până la 30 de ani credeam că am experimentat toate senzațiile posibile. Bucurie, tristețe, împlinire ÅŸi neîmplinire, o paletă atât de largă încât nici nu aÅŸ putea acum să le numesc pe toate. Ieri am mai adăugat pe listă una. Nu ÅŸtiu cum să o numesc, dar ÅŸtiu că e surprinzătoare, aducătoare de fluturaÅŸi în stomac ÅŸi de umezeală în jurul ochilor, îți creÅŸte pulsul, îți liniÅŸteÅŸte mintea. Prima poză a pruncului îți schimbă complet optica asupra viitorului. Da, eÅŸti pregătit din timp cu gândul că vine ÅŸtii că viața ta se va schimba. Åži, cu toate astea, nu ÅŸtii nimic. Până nu vezi prima imagine, prima expresie a kinderului ce se joacă liniÅŸtit ascunsea în burta mămicii ÅŸi se strâmbă ciufuțel când îl zgândăre doftoru cu ecograful, nu ÅŸtii absolut nimic. De-aici încolo începi să trăieÅŸti. Altfel ÅŸi mult mai pătimaÅŸ. Åži stau ÅŸi mă gândesc în fiecare secundă cum aÅŸ putea să-i mulțumesc Simonei. Draga mea rotofeie senzațională.