Ca mieii la tăiere

Realitatea scrie în dimineața asta că viața românilor în Italia nu e roz. No shit. O ajuns ÅŸtirea ÅŸi la BucureÅŸti? Mare lucru. Viața românilor în Italia e împuțită rău de tot. Iar motivele sunt multe. Am căutat ÅŸi citit zeci de mărturii ale românilor plecați în Italia la muncă. Oameni cinstiți, care nu ÅŸi-au văzut viitorul în corupta Românică ÅŸi au căutat succesul pe alte meleaguri. Nu l-au găsit. Procentul de reuÅŸită cred că e sub 1 la mie  dintre cei ajunÅŸi pe alte meleaguri. E greu să scoți capul la suprafață într-o țară unde ÅŸtii clar de tot că eÅŸti în plus. Åži e doar vina mirajului european. Instituția asta a cetățeanului european mi se pare o imensă tâmpenie, care niciodată nu îÅŸi va găsi aplicabilitate. Am înțeles, trebuie să câÅŸtigăm competiția cu americanii. Ä‚ia au 50j de state, noi tre să avem 50j de state. Să stăm la negocieri de pe poziții egale, dacă vine răzbelu, să avem ÅŸi noi atâtea tunuri ÅŸi tancuri câte au ei. Mult, mult, mult rahat în ochii noÅŸtri. Cetățeanul european există doar în teorie. Nu, nu ne avem ca frații, indiferent de combinația aleasă. Nici noi cu bulgarii, nici ungurii cu austriecii, nici cehii cu slovacii. Åži cu atât mai puțin combinațiile în care intrăm noi. Noi nu ne avem bine cu nimeni. De ce? Pentru că oameni cu buletin de România haleau lebede de pe lacurile austriece acu vreo 10-15 ani. Pentru că oameni cu buletin de România au lăsat spanioli ÅŸomeri, au violat italience, au furat din magazinele germane, iar lista e luuuuungă cât o zi de post. E normal ca brandul de român să aibă de suferit de pe urma lor. Åži noi facem la fel, cu ungurii, de exemplu. âi vedem pe ăÅŸtia uitați de Attila prin România ÅŸi îi băgăm rapid în aceeaÅŸi oală cu ungurii din patria mumă. Pe care-i chiÅŸcă de Transilvania, de autonomie, de ținutul secuiesc. Ei au probleme cu inflația, cu autostrăzile, cu dezvoltarea țării lor. Åži nu ne-au călcat pe bătături. Dar îi vedem în aceeaÅŸi oală.  

Care-i hiba cu Italia? Păi, oamenii cu putere de muncă ÅŸi cu idei în branÅŸa lor de lucru n-au ajuns nici în Italia, nici în Spania. S-au dus în Germania, în Belgia, în Luxemburg, în Marea Britanie. Unde au devenit lideri. Cu puține excepții, în aceste două țări a ajuns pătura sub-medie a forței de muncă din România. Majoritatea cu 8 clase, maxim un liceu terminat. Genul de oameni care vor doar să îÅŸi facă meseria ÅŸi să câÅŸtige un ban pentru cei de acasă. Nu sunt oameni care visează la o carieră. Fac exact acelaÅŸi lucru ca în România, doar pe bani mai mulți. Lor le lipseÅŸte spiritul unitar, capacitatea de leadership ÅŸi forța de a se impune. Sunt ca mieii la tăiat. Cu capul plecat în fața urgiei care câÅŸtigă tot mai mult teren. Se plâng că statul român nu îi ajută cu nimic în Italia. Åži sunt perfect de acord cu asta. Dar nici ei nu fac nimic. ân țară ÅŸtiau să facă mitinguri, greve, scandal pe la toate uÅŸile. ân Italia de ce nu fac la fel. Câți români sunt în Italia, 1 milion, 2 milioane? Unde sunt oamenii ăia. De ce nu sunt în stradă în fața primăriei din Roma? De ce nu se luptă pentru drepturile lor? Unu la mână, nici ei nu sunt prea siguri pe drepturile lor. Åžtiu că venirea lor în Italia a făcut viața mult mai grea oamenilor care s-au născut acolo. Care îÅŸi găsesc greu slujbe pentru că mai toate sunt ocupate de români. Åži doi la mână, sunt suferinzi de miserupismul pe care îl aveau în România ÅŸi l-au dus cu ei peste granițe. Cât mi-e mie bine, mi se rupe de cel de lângă mine. 

âmi pare foarte rău de românii din Italia. E groaznic să trăieÅŸti cu spaima în sân fiecare clipă a zilei, să te gândeÅŸti că în secunda următoare pot apărea de după colț cinci italieni cu bâte. Dacă Germania a scăpat de umbra lui Hitler, păi fasciÅŸtii ăÅŸtia de italieni plâng după Mussolini. Iar UE-ul ăsta pe care l-am aÅŸteptat cu atâta ardoare face pe prostul.

5 Comments