N-am io spatiu cat poate umple EA

Cu o noapte înainte de plecare, Opel Corsa proprietate personală ÅŸi-a paradit alternatorul (altă postare pe tema asta va urma în viitorul apropiat, că iar am pățit tăt felu’); aÅŸa că cu gingăÅŸie ÅŸi altruism, tovarăÅŸul Gaben s-a dat de trei ori peste capete ÅŸi a făcut rost de o caleaÅŸcă Skoda Octavia cu motor de 1.2, dar nervoasă ca un adolescent, în care am încăput ambele familii, noi cu tot cu bulendrele Gropărelului, care nu sunt puține (mamelor din lumea întreagă, voi ÅŸtiți la ce mă refer). Dacă nu iereau ei, nu ÅŸtiu ce ne-am fi făcut! Drept pentru care le reformulez mulțumiri.

Zice Groparianul. Păi ar fi cazul să exemplificăm.


ân tinerețe (adică înainte să apară prunca) eram mândrul posesor al unui Volkswagen Bora. O păpușă de mașină. Frumoasă foc, dotată cu tot ce ți-ar dori suflețelul și-n interior și sub capotă, cei mai, un petit bijou. Avea un singur inconvenient, nu se prea iubea cu copiii. Adică nu le putea oferi toate condițiile de care aveau nevoie. Am făcut două drumuri lungi cu ea și cu întreg arsenalul (muiere, copil, 2 bucăți câine maidanez, pat de copil, saltea, scăunel de papa, oliță care oricum n-o folosea, pamperși, trollere cu haine, trollere cu jucării, piscină gonflabilă, pamperși, sticle de apă plată, geantă frigorifică plină cu ouă de casă și pateu Martinel, pamperși iar lista continuă de n-are www-ul suficient spațiu). Adică arătam cam ca acilea. Prin urmare, i-am făcut vânt cu durere în suflet și am trecut la ceva mai spațios. Sau cel puțin așa credeam. QED: nu contează cât spațiu ai la dispoziție pentru că muierea-mamă tot îl umple cu vârf. Următoarea achiziție, o remorcă. Și luați în considerare faptul că fotografia de mai sus reprezintă bagaje pentru puțin peste 48 de ore. Adică timp în care io schimb două tricouri ș-o pereche de chiloți. Adică bagaj ce poate sta liniștit în buzunarul de la spate.

8 Comments