Casapirea agricultorilor

sour-cherryN-am ÅŸi n-am avut exemple la îndemână, nici în familie nici prin cercul de prieteni. Iar pentru că am scos ÅŸi eu o dată cartofi dintr-o tarla nu mă pot numi chiar agricultor. DeÅŸi am pizduit la ziua aia ani întregi. Că mai toți folosim expresia „dau cu sapa” dar e de ajuns să dai o dată cu sapa ca să îți dai seama că nu e de ÅŸagă când vine vorba de agricultori.
Åži ajungem la subiectul zilei. CăpÅŸunile ÅŸi cireÅŸele. Acu vreo 10-15 ani, când încă aveam o căsuță pe undeva la țară prin preajma munților OrăÅŸtiei parcă creÅŸteau pe garduri. Sau aveam impresia pentru că ne suiam pe garduri ca să ÅŸmanglim cireÅŸe de pe la vreun vecin sau altul. Ba chiar îmi aduc aminte că ne suiam în cireÅŸul din curtea casei ÅŸi aruncam după ceilalți copii cu cireÅŸe imense, cărnoase ÅŸi zemoase, de sătui ce eram. Au apărut cireÅŸele de vreo câteva zile. NiÅŸte căcăreze de cireÅŸe, jumătate sâmbure jumătate carne. Urâte ÅŸi scofâlcite ÅŸi fără niciun gust. Åžmenarii de la parterul blocului de pe Mihai Viteazu le vindeau acum o săptămână cu 35 de lei kilogramul. Adică aproape 10 euro. Probabil că ÅŸi-au luat prin guriță că alaltăieri kilul costa deja 25 de lei. Åži probabil o să ajungă la 15, apoi la 10. Åži ei cu siguranță nu dau mai mult de 4-5 lei pe kilogram. Speculează pofta oamenilor, ating la punctul cel mai sensibil gravidoasele ÅŸi fac ditai profitul. ân timp ce bietul țăran se speteÅŸte cocoțat pe crăci sau aplecat 10 ore pe zi pe rândul de căpÅŸuni. Că e cam la fel ÅŸi povestea cu căpÅŸunile. Nici nu cred că are sens să mai deschidem discuția despre fiscalizare. Că sigur n-au luat factură de la Boarta o dată cu cireÅŸele precum nici impozit nu plătesc pe cei 30 de lei profit pe care îl fac pe fiecare kilogram vândut.

Foto

2 Comments