Caciuleala

Mă, lămuriți-mă ÅŸi pe mine. Mai există instituția cuvântului de onoare pe plaiurile noastre mioritice? Adică îs io cel mai mare fraier că încă am impresia că există? Că o pățesc din ce în ce mai des, să mă înțeleg ceva cu un anumit, să-mi fac treaba ÅŸi încă în plus față de ce a cerut ÅŸi să mă aleg doar cu atât. Cu satisfacția lucrului bine făcut. Spețele seamănă nespus de mult una cu alta. DiverÅŸi, mă caută pentru diverse. Åži insistă. Te rog, hai să lucrăm împreună, să vezi ce miÅŸto o să iasă, e un super proiect, o super campanie, nimeni n-a mai făcut aÅŸa ceva. Nu c-aÅŸ locui io în Eden, dar la cât am de lucru sunt destul de multe chestii pe care trebuie să le refuz. Åž-aÅŸa mă ceartă colegii de la ziar că nu mai sunt atât de activ. Dar majoritatea le accept pentru că mă las uÅŸor convins ÅŸi pentru că încă sunt un fan al entuziasmului. Åži trag cot la cot cu unul ÅŸi cu altul, îmi pun imaginația la bătaie ÅŸi mai tot timpul iese ceva super. Acum nu generalizez, că dau ÅŸi peste oameni super faini, cum sunt arcaÅŸii de la Club Vektor, dar majoritatea sunt oameni care n-au noțiunea de cuvânt. Primesc tot ce au cerut ÅŸi în plus, după care începe să plouă. Åži eu trebuie să mă țigănesc pentru răsplata muncii mele. Să vă dau ÅŸi un exemplu de pe cealaltă parte a baricadei. Cu parc auto în spatele blocului, am avut nevoie destul de des de servicii de asigurări. Iar Băgătorul nostru e cel mai tare din parcare. Absolut de fiecare dată când mi-a dat hârtiile mi-a zis „cu banii nu-i grabă, mi-i dai când ai”. Åžtiu că asta nu sună a reclamă pentru el, dar e. Åži de n-aveam, mă împrumutam din piatră seacă ÅŸi îi dădeam numa de ruÅŸinea de a nu fi dator unui om super de treabă. Mi se pare absolut normal în momentul în care prestezi să fii plătit conform înțelegerii, chiar ÅŸi dacă e una doar de obraz.

4 Comments