Ziua cea sfanta

Azi e una dintre zilele acelea din an când tot credinciosul scoate din dulap hainele de ninja ÅŸi se pregăteÅŸte să se fălească la lume cu relația lui specială cu Dumnezeu. Boboteaza ÅŸi fiecare raclă cu ceva rămăÅŸițe ale vreunui sfânt din vremuri demult apuse sunt marcate cu roÅŸu în calendarul credincioÅŸilor-ninja. ânarmați cu steluțe ÅŸi nunchackuri, credincioÅŸii se calcă în picioare pentru un strop de apă sfințită cu ÅŸtaif de ditai soborul de preoți. Motiv perfect pentru ca jandarmii, care oricum s-au plictistit rău de tot de Sărbători să mai iasă o dată în stradă ca să îi ferească pe ninjalăi de un măcel în toată regula. Că doar fără apa aia sfințită de sobor îÅŸi întoarce Doamne-Doamne ochii de la noi, prin urmare, e de musai să o obții. Nu ÅŸtiu de când, căci nu-mi aduc aminte ultima sărbătoare civilizată, momentele acestea au devenit penibile ÅŸi de-a dreptul groteÅŸti. Oameni în toată firea se calcă în picioare, se strivesc de gardurile de metal, leÅŸină, se înjură ÅŸi se înghiontesc pentru un strop de apă. Nu deschid subiectul „sfințită” că e totuÅŸi sărbătoare. Dar le vine rândul ÅŸi sutanelor. Altă întrebare mă roade pe mine. După ce te-ai piÅŸat pe semenul tău peste care ai trecut ca T34-ule rusesc, te simți mai pur cu sticla aia de apă în mână? Mai credincios? Mai aproape de Dumnezeu? Foto: Adevarul

7 Comments