Temeti-va

Priviți această imagine

Nu cred că există o expresie mai bună pentru ceea ce trăim astăzi decât această imagine. Pentru cei neinițiați în ale fenomenului, domnul căruia îi lipsesc câte patru degete de la fiecare mână este Alexandru Iacobescu, pluripotențial al României în baschet, media și alte matrapazlâcuri. La fel ca și mulți tineri din ziua de astăzi, Alexandru Iacobescu nu este unul care s-a spetit muncind ca să ajungă influent și bogat. A știut cu cine să se combine, ce prietenii să își dezvolte pentru ca astăzi să ajungă un mahăr. Știu, omul nu pare. Nu aduce nici a Mischie, nici a Oprișan. Și asta este marea problemă. Bandiții de astăzi sunt ascunși sub niște măști ce îi fac să arate exact ca unul dintre noi. Omul ăsta ar putea fi prietenul tău cel mai bun în orice zi de luni până vineri.

Alexandru Iacobescu este unul dintre bunii, dacă nu cel mai bun prieten al lui Sebastian Ghiță. Știu, mulți dintre voi nu știți de unde să-l luați nici pe acest domn. Poate ați auzit de el ca fiind cel care l-a înfundat pe Vântu. Sau poate ați auzit de Sebi, bunul prieten al lui Victor Viorel Ponta. Sau poate de Sebi care amenința la nervi că desfințează echipe simbol ale baschetului românesc. Sau poate ați auzit de parlamentarul Sebastian Ghiță, șef al comisiei de control a SRI. Sau de patronul care a jumulit Realitatea TV și a transformat-o într-un OTV ceva mai spălat și cu fular Burrberry. Dacă nu îl cunoașteți în niciuna dintre aceste ipostaze, e foarte probabil ca monitorul pe care citiți aceste cuvinte să fie cumpărat de la el.

În ultimii 10 ani nu cred că în România a existat un om mai periculos decât el. Sincer și cu mâna pe inimă. Omului nu îi poți găsi niciun cusur. E tânăr. E un afacerist de succes în România care a râs când Vântu (the irony!) a spus „protejați-vă statul”. Deține toate cheile puterii pe același breloc, și-a împins marionetele mai sus decât își putea dori oricine, până și la Palatul Victoria. Repet, omul l-a băgat pe Vântu în pârnaie, realizați asta? E suficient de low profile încât pulimea să nu își dea seama că e păpușar, suficient de high-profile încât ștabii să se teamă de el. Îi vedeți numele unde nu vă așteptați. În comisii cu care nu are treabă, în întâlniri de taină la ceas de seară. Iar asta e doar ceea ce vedeți. Cu adevărat periculos e ceea ce se întâmplă în spatele ușilor pe care noi nu avem puterea să le deschidem. Eu, unul, mă tem de Sebastian Ghiță mai mult decât de 100 de Ponți și 50 de Băsești la un loc. Din păcate, el nu se teme de mine. Ce spun aici, el nu se teme de nimeni. E unul dintre puținii oameni intangibili. Iar asta îi dă o aroganță care, după cum vedeți, se transmite și celor mai buni prieteni, în speță prietenul nostru Iacobescu. Mui aruncate în zeflemea în fața a 2000 de oameni, fără nici cea mai mică urmă de teamă.

L-a omorât pe Vântu pentru că se vedea în oglindă. Iar doi ca el nu pot exista. Singura mea speranță e că și pentru el va apărea un Ghiță. Să sperăm că în timp util pentru noi toți.