Romania de ieri si Romania de maine

Am așteptat să treacă o zi, două, trei poate dispare gustul fetid și amărui. E tot acolo, însă dublat de o indiferență ce cu greu cred că va dispărea. Nici măcar vorba aia cu speranța moare ultima nu mai trezește nimic în mine. M-am resemnat o dată și pentru totdeauna în a crede că România, ca un tot unitar, mai are vreo șansă. Din momentul ăsta, pentru mine, e fiecare cu a lui. Imbecilitatea poporului ăstuia merită sancționată la fel ca orice alt derapaj. Iar sancțiunea mea e indiferența.

Nu m-a adus aici rezultatul devastator scos de USL, deși sunt de când mă știu un anti-PSD-ist convins (și așa și rămân). Oameni mai capabili și mai atenți cu fenomenul au explicațiile, linkuri mai jos. M-a înspăimântat în primă fază, dezgustat în următoarea, rezultatul scos de dandiaconești. De imensul vot primit din diasporă, unde se presupunea că sunt oamenii destupați la cap, de giganticul vot acordat limbricilor ăstora în țară. De modul în care românii se lasă prostiți. La Târgu Jiu se dansa în stradă în timp ce pe scroll-ul OTV scria ZIUA VICTORIEI! ântre mine și oricare din manelarii de pe ecran e un mare semn de egal. Doar că ei sunt mult mai mulți. ânspăimântător de mulți. Prin urmare, time-out for me.

Ei sunt noii parlamentari – link

Perfect de acord până la ne merităm unii pe alții. Nu mă văd în nicio alăturare în zoaia de mai sus – link

Jaful adevărat de abia acum începe – link

Trezirea va fi rapidă ÅŸi brutală – link

 

 

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *