Un naiv

Aseară am trăit, în premieră, o nouă stare. Am 35 de ani și mă mir că așa ceva mai e posibil. Mi-a fost rău, fizic. Am încercat o descumpănire atât de cruntă încât a început să mă doară. Nu știu ce. Parcă în coșul pieptului. Poate am făcut un preinfarct. Poate o fi fost de la sticla de vin pe care nici acum nu îmi dau seama când am terminat-o. Am trăit două dintre cele mai crunte ore din viața mea.

Am început dezbaterea ca un meci al echipei favorite, cocoțat în vârful patului. Am încheiat-o pe scări, cu capul rezemat în podul palmelor. Am adormit când deja se lumina. Am crezut că m-a dezamăgit prestația slabă a lui Klaus Iohannis. Dar când m-am trezit, un singur cuvânt îmi răsuna în minte: cuminte!

Cred că Ponta l-a rostit de două-trei ori în emisiune. Cu tonul și expresia pe care le folosești când dai comenzi unui câine. De fapt, nu. Unui câine nu îi comanzi cu disprețul, cu tupeul, cu ordinăreala care a răzbătut din gura omului care a făcut cum a făcut și a ajuns prim-ministrul acestei țări blestemate. În cuvântul ăsta am văzut viitorul meu și al copiilor mei. Am văzut cum se cască hăul de rău, ură și prigoneală. Am văzut atitudinea pe care va trebui să o suportăm de acum înainte, disprețul cu care vom fi tratați. Vom ajunge mai rău decât câinii. Și atunci mi-am dat seama că aseară mi-a fost frică.

Da, în momentul acesta, repet, în momentul acesta, nu mai cred că Iohannis poate câștiga alegerile. Nu din cauza dezbaterii de aseară. Ci pentru că el nu cunoaște poporul căruia vrea să îi fie președinte. Poporul își dorește declarativ ceea ce el are de oferit. Pentru că în sinea lui întotdeauna îl va urî pe profesorul sever care l-a urechiat când a scuipat cojile de semințe pe jos. Iohannis a pierdut în ochii oamenilor lamentabil dezbaterea de aseară pentru simplul fapt că are o încredere oarbă într-un set de valori. Iar poporul se pișă pe cuvinte ca valori și caracter. Când nu îți sufli mucii cu degetele și apoi te ștergi pe pantaloni nu ești ceea ce trebuie.

Da, a comis-o major pe trei puncte unde nici măcar nu ar fi trebuit să existe dispute. A greșit un articol din Constituție și l-a greșit rău. Art. 92 din Constituția lui n-a fost nici 91 nici 93 în Constituția reală, a fost 84. A pierdut, sau se poate da un egal rezonabil, pe tema corupției. Unde Ponta a folosit o lista cu nume și prenume de liberali corupți iar el a răspuns cu niște funcții. Și n-a pronunțat cele două nume vitale când vrei să diferențiezi candidații pe teme de corupție, Ilie Sârbu și Viorel Hrebenciuc. Înțeleg de ce n-a făcut-o. Atacurile la persoană nu există în România lucrului bine făcut dar aseară cred că orice derapaj ar fi fost acceptabil. Nu mă așteptam să șteargă cu ei pe jos dar aș fi vrut să aud cele două nume. Și a pierdut pe o altă temă unde este de-a dreptul uluitor, fantasmagoric, că a fost pus în dificultate, pe atacul la familie. Cred că și pentru el a fost uluitor tupeul lui Ponta, faptul că a pus egal între o fițuică ce nu spunea absolut niciun neadevăr și hărțuiala părinților din Germania și restul acuzelor, trafic de copii, de organe, bla, bla, bla, le știm cu toții. Și chiar și așa, a avut bărbăția să își ceară scuze. Din punctul meu de vedere, care în momentul ăsta sunt la fel de naiv ca și el, ăsta a fost cel mai important punct al dezbaterii de aseară. Îți trebuie demnitate și coloană să fii omul mai bun după o seară întreagă în care ai fost călcat în picioare.

Mulți ar fi tentați să îl facă mutălău, gângav sau prostan. Acum cred că este din cale afară de curajos. I-ar fi fost atât de simplu să facă lucrurile de mai sus. Ponta e cel mai ușor de distrus politician la ora actuală într-o dezbatere față în față. Dar s-a abținut. A ținut atât de mult la ceea ce a promis la începutul campaniei, normalitate, încât a ieșit din studio însângerat. Sunt curios cum va evolua deseară. Mă aștept să fie altfel dar nu pot anticipa câte linii va depăși.

Ultimele rânduri ale acestei postări sunt doar pentru posteritate, pentru cei care vor căuta informații despre presa vremii peste 20 de ani. Voi, cei care le veți citi, să țineți minte că acum 20 de ani a existat un jeg pe nume Cozmin Gușă. Care împreună cu gunoiul de Rareș Bogdan și cu traseista Lavinia Șandru au micționat (adică s-au pișat) pe ultima urmă de respect față de meseria de jurnalist. Dezbaterea de aseară cred că a fost cea mai elaborată capcană de presă din România tuturor timpurilor. Mult mai elaborată decât emisiunea cu copilul lovit de Băsescu. Ce a avut loc, surprinzător, la aceeași mizerie de televiziune. Țineți minte cum Răzvan Dumitrescu a așteptat până la finalul emisiunii, a pus filmul, l-a lăsat pe Băsescu să spună două cuvinte și a încheiat emisiunea? Iar la poartă îl așteptau deja camerele de la Antena 3, ajunse în 7 secunde, ca prin minune? Aia a fost joacă de copii. Capcana de aseară e întinsă de muuulte luni încoace. De pe vremea când Rareș Bogdan venea la Sibiu și se comporta ca un slugoi și un lingău la băsănăul primarului de Sibiu. Iohannis a și spus aseara că sunt prieteni. Mare eroare! Cu o viperă nu te împrietenești niciodată. Te uiți la ea de la distanță, o admiri, dar nu îi întinzi mâna niciodată. Pentru că o să te muște. Pariați-vă toți banii din lume că Ponta cunoștea cel puțin 80% din întrebări și o să câștigați. Rareș Bogdan a lăsat la liber primele 20 de minute ale dezbaterii în care Ponta a făcut absolut tot ce a dorit. L-ați auzit măcar o dată pe Iohannis să îl întrerupă? Păi la aerele de realizator pe care și le dă, la valoarea televiziunii pe care o tot propovăduiește, RB nu merita nici măcar să curețe platoul după plecarea invitaților. Iar prespălarea post-dezbatere, cu toți realizatorii sub gârbaciul lui Gușă în platou a fost cel mai jenant moment din istoria televiziunii. Să vii tu ca pretins jurnalist și să spui că ai ridicat mingi la fileu unuia dintre invitați? Unde ați văzut așa ceva în lumea asta largă? Practic, între Rareș Bogdan și Lavinia Șandru, soție de ministru în Guvernul Ponta, nu e nicio diferență în afară de partea pulii de care se află. Vă las și epistola marelui jurnalist doar așa, ca să vedeți ce om mic este.

Foto