Daca as fi presedinte astazi
|Astăzi e ziua marii intervenții. Struțul scoate capul din nisip ca să îndrepte spre popor luminăția vorbelor sale. Same old shit.
Știți ce-aș face dacă astăzi aș fi președintele țării? Aș ieși în Piața Universității. Fără sepepiști, fără gărzi de corp. Singur, singurel, să vorbesc poporului. Aș înghiți corul de huiduieli cu capul plecat și aș începe discursul cu scuze. Știu că primul lucru care îți trece prin minte e că asta e sinucidere curată. Că președintele țării nu e Flash să se ferească fulgerător de valul de cărămizi și Molotoave ce vor veni. E, nu cred asta. Cred că ar fi o demonstrație de curaj care ar stăvili violențele fizice. Și mai cred că românii au nevoie să vadă o demonstrație de curaj și capacitatea de a-ți asuma erorile. Sunt convins că n-ar zbura nicio piatră și că lumea l-ar asculta pe președintele României. Nu l-ar aproba, l-ar huidui la început și la sfârșit, dar l-ar asculta.
Dar n-am cum să fiu astăzi președintele României. E un altul, un altul dintr-un lung șir de alegeri neinspirate pe care tot noi le-am făcut. Am sărit din lac în puț și apoi din puț în alt puț până am ajuns într-o văgăună mai adâncă decât puțul castelului Huniazilor. Iar cel care e astăzi președintele României se va ascunde în confortul palatului prezidențial, la adăpostul camerelor de luat vederi. Va „comunica” românilor. Experți în comunicare, consultanți și sfetnici personali ai politicienilor români, învățați-i ce înseamnă comunicare. Ar fi primul pas spre normalitate. Foto: alt rateu
N-a iesit nicaieri nici de 24 ianuarie, pentru prima data cred. El care facea bai de multime si se lauda cu ele. Nici vorba sa ma iasa undeva, mai ales singur fara armata dupa el.
Cred ca e tarziu pentru asumarea erorilor. Una sunt erorile ( am gresit, scuze ) si altele sunt furtul pe fata, nesimtirea in forma continuata, incercarea de instaurare a unei dictaturi, lipsa totala a transparentei, lipsa oricarui plan de politica externa ( e in fisa postului ), promovarea incompetentei, acoperirea furtului altora, etc…
Eu unul m-am cam saturat de scuze, si as vrea oamenii sa gresasca pe barba lor, nu pe a mea. Adica eu daca gresesc grav fata de client, angajator – zbor, nu ajung scuzele. La ei de ce ar ajunge ?