MulÅ£umesc, să nu mă uiÅ£i

Stând pe tron de dimineață, pentru ultimul adio dat puiului consumat aseară, am simțit că mă trage curentul la picioare. Bă, deci trăgea un țug de să-mi înghețe ÅŸoriceii. Åži atunci mi-am adus aminte. Acu vreo ÅŸase luni, dacă nu ÅŸi mai bine, a venit la mine un nene tâmplar, să repare tâmpeniile pe care le-am făcut eu cu uÅŸile de la apartament.
De la natură, apartamentul în care locuiesc avea uÅŸile albe. Alb de ăla de spital, de-a dreptul enervant. AÅŸa că ne-am decis, împreună cu doamna muierea să le văcsim, într-un maro închis, cum ne place nouă. Åži-am dat două straturi, frate, de de-abia se mai închideau uÅŸile. Două straturi pe uÅŸă, două straturi pe toc. Drac s-o gândit că nu se mai închid uÅŸile din cauza vopselei. Åži prin urmare ne-am apucat să căutăm un tâmplar, care să repare prostiile care le-am făcut.
Nentu tâmplaru o reparat în juma de ceas ce mi-o luat mie o săptămână să stric. Foarte simplu. A scos uÅŸile, a lărgit un pic balamalele, a pus uÅŸa la loc ÅŸi… minuneeeee. Se închideau. Cine s-o gândit că e aÅŸa de simplu. Un singur toc a trebuit să îl ia la pilit, că acolo chiar n-avea ce să facă.
Enfin, o gătat cu uÅŸile destul de rapideanu. Singura mea rugă adițională a fost un prag la uÅŸa de la baie. Că or construit-o din născare cu vreun țanti ÅŸi ceva mai sus de gresie ÅŸi, după cum vă ziceam, în privată trage țugu. Azi dimineața mi-am dat seama că or trecut ÅŸase luni ÅŸi pragu meu prag s-o făcut. Io pun cârpe la uÅŸă, că fac dracului cistită :))

P.S.: Lili îÅŸi caută ÅŸi ea un stăpân. Dați cu clicku ÅŸi cu telefonu, să o scăpăm ÅŸi pe ea din stradă.