Ikea vinde mobilă cu sos

Vă povesteam ieri de luptele seculare prin traficul din capitală. Duse nu pentru alt motiv decât o vizită la Ikea. Eu sunt fan declarat Ikea de prima dată când m-a dus Adi la magazinul din Essen. âmi place faptul că produsele lor sunt ingenioase. Că nu e un showroom clasic, în care te uiți ca belferul la produse, pocneÅŸti din degete, vine un țipțer ÅŸi de acolo rezolvă el totul. La Ikea trebuie să îți pui imaginația la muncă, să socoteÅŸti, să aduni, să scazi, să cauți pe rafturi tot felul de ÅŸmecherii ÅŸi, ce îmi place mie cel mai mult, să îți asamblezi acasă ce ți-ai cumpărat. Pe lângă faptul că îmi aduce aminte de jocurile de Lego, mie chiar îmi place să înÅŸurubez, deÅŸurubez, să asamblez tot felul de nimicuri. BaÅŸca faptul că am stat cu ochii pe nenii care mi-au montat mobila prin casă ÅŸi am furat o țâră de meserie de la ei.De fapt, pofta de cumpărături de la Ikea a plecat de la trusa de scule cumpărată de la Plus, o ÅŸurubelniță electrică ÅŸi vreo 50 de tipuri de capete diferite, pe care nu apucasem să o probez. Iar de la Ikea puteam cumpăra niÅŸte chestii numa bune pentru o probă. AÅŸa că am îndurat cu stoicism ora în care am făcut cei 7 kilometri până în Băneasa. Am ajuns pe la ora 11 ÅŸi era pustiu. Si magazinul si restaurantul. Si de ce accentuez acest aspect, pentru că mi-am dat seama că, de fapt, restaurantul e mai important decât magazinul. Sunt aproape să pun pariu că ÅŸi la încasări, nu doar la vizitatori. Am păpat ceva, că eram lihniți, ÅŸi am luat magazinul la pas. Faptul că nu ți se dau toate mură în gură face cu atât mai stimulante cumpărăturile, după care, cum bine ÅŸtiți, nu mă dau deloc în vânt. Singurul loc în care am cedat psihic ÅŸi am cerut time-out a fost la cuverturile de pat. Care mi se par atât de neesențialeeeeeeeeeeee. 

Mi-am făcut de cap. Mi-am cumpărat rame la tablourile pe care le aveam cumpărate de vreo trei ani, tot de la Ikea, dar din Brno, tot felul de răftulețe ÅŸi meÅŸtereli pe care o să le înfig în pereți la proxima ocazie, nimicuri de decorat casa. Cert e că am umplut portbagajul ÅŸi am coborât ÅŸi una din banchete ca să încapă tot calabalâcul. La final, când eram aproape de ieÅŸire, am ajuns din nou pe etajul cu restaurantul. Eu, unul, m-am îngrozit. Erau atâția oameni câți n-am văzut în magazin toată ziua. Åži cumpărăturile astea or durat vreo trei ceasuri. ânghesuială, cozi la haleală, mirosuri greu de suportat, pepsi turnat pe jos, tot tacâmul unei priveliÅŸti cum doar pe la noi mai vezi. Adevărul e că mâncarea la Ikea e foarte moca. De 20-30 de lei papi două feluri cu desert si un suculeț, ca popicul. Două persoane. Ceea ce e ok, având în vedere că shaormele au ajuns 14 lei în capitală. Când eu mâncam cu 2.5 la vremea mea. Da bă, toți corporatiÅŸtii la patru ace îÅŸi zăbăleau cravatele prin sosurile de mâncare precum apucații. Era un food frenzy cum rar mi-a fost dat să văd. Poate la deschiderea Mc-ului ce-a mai fost atâta înghesuială. Ulterior, investigând această nebunie am aflat că în zona Băneasa e plin de clădiri de birouri. Åži că pe lângă biroiÅŸtii zonei, toți angajații Mall-urilor de p-acolo papă cu toții la Ikea. Åži, surprinzător pentru un very-fast-food cum e la Ikea, papa e chiar foarte bună. Prăjiturile sunt delicioase iar sucul la discreție. DeÅŸi mi-a fost frică de ei, poate săreau să îmi halească ÅŸi mie burtica de foame ce le era, până la urmă oamenii ceÅŸtia s-au trezit cu varianta ideală de haleală chiar la uÅŸa lor. Sunt curios cum merge restaurantul de la Ikea comparativ cu magazinul. Åžtiu că am cetit pe Hotnews o cifră, la un moment dat, de era să pic cu scaunul, dar nu mai găsesc articolul.

P.S.: NU vindeau chiftele din carne de ren. Dacă cineva îÅŸi face griji.