Si cel fara de pacat…

Acesta este un post de conspiraționist cu reale deviații paranoice. Dar în care am ajuns să cred. Prefer să mă strecor printre, să îmi văd de ale mele și să nu mă mai intereseze. Să le ignor complet. Recent, am fost catalogat drept băsist. It may be… L-am votat pe chelul care se uită conci și bea whisky cu patru cuburi de gheață, true. L-am votat pentru că prin 2004, când PSD-ul era la putere, eram chemat la vorbitor de trei patru ori pe săptămână la ziarul la care lucram, să dau explicații de ce am scris aia de partid, de ce am scris aialaltă, aveam mai puține articole publicate decât studenții care făceau practică. Iar eu eram tânăr, rebel, cu dorință de afirmare și, mai ales, cu poftă de a spune adevărul. Iar în schimb mi se băga pumnul în gură. Amintirea vremurilor pesediste, când totul era controlat de partid mi-a lăsat niște sechele atât de adânci încât, da, l-am votat.

Am făcut o prostie. Trebuia să fac ce voi face acum. Să închid ochi, urechi, nas și porii pielii și pur și simplu să mă doară în cur. Să mai văd o cabină de vot din interior când o să fiu în baston și cu cataractă la ambii ochi și din greșeală să pun ștampila pe Dan Diaconescu.

M-am extras din a emite opinii și a fi un român-jucător în relația cu partidele, politicienii și anul electoral. N-o să mai votez în viața viețiilor mele. Și să fie Vadim în pole-position și nu mă duc să-l votez pe celălalt (been there, done that). Pentru că totul, dar absolut tot ce se petrece în țara asta, este o manipulare ordinară. Jegoasă, de cea mai joasă speță, dar la care poporul mușcă. Constant și permanent, poporul mușcă. ân spatele oricărei decizii belicoase stă o întreagă rețea de dezinformare și manipulare. Sunt absolut convins că scandalul Arafat e praf în ochi. Și că în timp ce românul e ocupat să dea share și like la petiții pe Facebook în laboratoarele Cotroceniului se coc tot felul de matrapazlâcuri. Arafat e plimbat dintr-o parte într-alta ca o curvă pe centură. Ponta se jură pe la televiziuni că o să îl aducă înapoi, în Guvern, unde îi e locul. E trendy acum să te dai cu sirianul, aduce voturi. Nu-i prost pseudopilotul. Asta în timp ce ziariștii își asumă pe față aservirile.

Iar peste noapte, Arafat a devenit erou național, portavoce a nemulțumiților, un Horea al răsculaților. Totală stimă și considerație pentru om. Față de gușterii și potlogarii ce au supt cât au putut fără să lase strop în urmă, după Arafat se vede ceva. Un sistem de medicină de urgență dus aproape de perfecțiune, cu niște oameni absolut senzaționali, care muncesc strict din pasiune și care au pe răboj cam la fel de mulți oameni salvați de la moarte câți au groparii băgați în pământ. Dar nici omul nu e fără de păcat, semn că a stat prea mult prin România. A prins și el ceva metehne balcanice. Cu repetiția de rigoare, ca să priceapă și meltenii înainte să sară la jugulari – toată stima și respectul pentru Arafat și pentru SMURD – dar principial, care e diferența între un Arafat care îi dă prietenului său un contract de 11 milioane de euro și un Năstase, Udrea și alți potlogari ce-au supt din țara asta tot ce au putut?

Să vedeți. Când întreg scandalul cu Arafat se va încheia, cineva va câștiga la Loto. Foto