Prostia ar trebui sa doara

ân ce lume frumoasă am trăi dacă prostia ar provoca dureri. Pe bune, când devii prost pur și simplu să te apuce o îngrozitoare durere de cap, să nu mai poți mișca, reacționa. Durerea să te paralizeze temporar și să te oprească din ceea ce faci. Pentru că sigur faci o prostie.

Un tigru a scăpat de la Grădina Zoologică din Sibiu. De neacceptat. Nu e ca și cum ai fi paznic la adăpostul de comunitari sau în piață la hamsteri. E ditai grădina zoologică cu animale care am văzut cu toții ce pot să facă pe Animal Planet. Sigur, majoritatea sunt născute în captivitate, veți spune, dar instinctele nu mor. Dorm, dar nu mor. Dar responsabilii Grădinii Zoologice nu sunt principalii vinovați în această situație fără precedent, care ne umple din nou de căcat. ân cazul lor a fost un accident. Inadmisibil, dar un accident, pentru care aștept ca cineva să plătească, cel puțin cu job-ul.

Tigrul s-a plimbat nestingherit câteva ore bune. Dintr-o parte într-alta a grădinii zoologice. Timp în care „celula de criză” s-a răsucit pe o mie de părți ca într-un final să ia o decizie foarte proastă. Cea mai proastă. Grădina Zoologică avea o singură pușcă cu tranchilizante. Destul pentru ce au ei nevoie, puțin pentru o situație de genul acesta. A fost adusă una de la Cisnădie iar două de la Deva erau pe drum. ânsă cineva a făcut imprudența să solicite sprijinul vânătorilor. Știți, specia aceea care găsește plăcere orgasmică în a împușca animale. Vă spun ce am aflat pe surse, de la oameni care au fost în teren. Vânătorii au refuzat să folosească cea de-a doua pușcă cu tranchilizant. „Eu intru în pădure doar cu pușca mea”. ân loc să facă un perimetru, că se știa zona în care se află tigrul și să aștepte ajutoare de la Deva, vajnicii vânători au intrat cu puști cu lunete în pădure iar la prima vedere i-au tras un glonț în cap. Se zice că l-ar fi tranchilizat și anestezicul n-ar fi prins. Povești, pentru că martorii oculari susțin că s-a auzit un singur foc de armă. Iar cea mai bună dovadă a reavoinței vânătorilor stă în scena de la final, când nu mai știau cum să se înghesuiască la poză cu trofeul. ân loc să-și pună cenușă în cap, să vorbească cu regret despre necesitatea focului de armă, să explice de ce au considerat de cuvință să împuște tigrul în cap într-o pădure, la kilometri distanță de orice așezare, inconștienții ăștia, că nu le pot spune altfel, stăteau la coadă să facă poză cu cadavrul. Unii și-au adus și copiii.

O lume întreagă încearcă să salveze tigrii, noi îi împușcăm la prima ocazie. Câte coaie va avea vânătorul la viitorul foc de tabără când va fi singurul din gașcă ce a împușcat un tigru. România 2011. Adăugați încă 10 ani în spate. Imediat ajungem la 1980.

25 Comments