Dec 13, 11 • Din oras • brylu • 2 Comments »
La început a fost filmul. Marketingul Hollywood-ului, Cinemagia și torentele. Un trailer care spunea multe dar până la urmă foarte puține.
A Dolphin`s Tale este o poveste extraordinară, care îți poate schimba viața. Chiar și ție, cititorului care acum râzi în barbă. Pentru că deja a schimbat atâtea. Filmul este povestea prieteniei dintre un băiețel și un delfin. Un delfin unic în lume, singurul care a supravieţuit fără coadă. Ficţiune până la final, când afli că povestea este reală. Aşa se şi încheie filmul, cu imagini reale cu Winter, delfinul californian care a făcut minuni. Imagini cu copii, tineri şi adulţi care și-au pierdut membre și vin la acvariul delfinului să învețe cum să își continue viața. Iar micul delfin i-a răsplătit din plin. Echipa de medici care a reușit să creeze o coadă artificială delfinului a descoperit în aceste cercetări un material unic, ce a îmbunătățit viața multor oameni ce poartă proteze. În spatele imaginilor hollywood-iene, asta e Winter.
Povestea ei este cât se poate de reală. La fel și poveștile celor care au intrat în contact cu splendidul și unicul delfin. Pe Winter o puteți vedea live, chiar și în acest moment. Puteți să aflați mai multe despre ea.
The first tail was a lot smaller than the ones I wear today, because I was a lot smaller then too! As I grow, they keep making the tails larger, just like you might get new shoes when your feet get bigger. With each new tail model, they try new things, making it more comfortable and beneficial for me to wear!
Iar filmul a făcut din această unică poveste de viață un succes extraordinar. O sursă de inspirație pentru mii de oameni din toate colțurile lumii. Un motiv în plus pentru a trăi pentru soldați răniți în războaie, copii născuți cu malformații sau schilodiți în accidente. Pentru ei, un delfin a ajuns un model de viață, o stea călăuzitoare. Iar asta e povestea filmului.
N-am plâns niciodată atât de mult la un film. L-am urmărit cu lacrimi în barbă de la început până la sfârșit. Și acum încep să învăț din el. Și mi-aș dori să fiu delfin.
Tags: cujetari, dragii mei
-
Citat trist
Dintr-un Brilinsky mai înțelept Privind la televiziunile de ştiri, mă simt umilit ca român asa cum nu m-am simtit in ultimii 20 de ani. Aflu de la ele, de la toate, de la RTV, sau Antena sau...
-
May 8, 12 • Din orasOda mamelor din toata lumea
Au trecut de o săptămână, două, trei, o lună printr-un travaliu dureros cum niciun bărbat nu își poate închipui. Au sâni mari și tari ca piatra, de care trage de cinci-șase ori pe zi un...
-
May 7, 12 • Din orasCand si Criza e la superlativ
Stau cu articolul ăsta în draft de câteva zile bune. Ar trebui să fie unul foarte ușor de scris și, când colo, e al dracului de greu. Nu găsesc cuvintele potrivite nici măcar pentru a...
Brylule, ma omori. Delfini imi trebuie mie? Io am plans la Marley and me de m-am prapadit. La asta cred ca o sa mi se umfle ochii cat cepele si n-o sa mai pot vedea nimic printre pleoape. Asta vrei? Bine… o sa ma uit. Ca pana sa-ti citesc postul nu am acordat importanta acestui film…desi e Morgan Freeman pe-acolo… da’ acuma, daca tot ai zis asa frumos de Winter (nu m-am uitat la filmulete, ca-s pe repede inainte si n-am vreme), o sa il vizionez si eu.
Marley and me e o inselatorie. Sau cel putin trailerul e o mare inselatorie. Ca m-am uitat la el avand impresia ca e comedie si am terminat cu suspine, muci si lacrimi in barba. Foarte trist film. Dar asta e inspirational, desi de 10 ori mai trist. Sa te uiti ca sigur o sa iti placa.